Foarte mulţi români suferă de preţiozitate selectivă. Epidemie! Cel mai vizibil simptom:

Comportamentul de prinţ medieval într-un restaurant – Dacă nu se fac toţi chelnerii preş în faţa ta, eventual să-ţi lustruiască şi pantofii cu limba, e musai să faci un mic răzbel. Să vină şeful la tine, acum! Că doar e pe banii tăi.

Comportamentul de iobag umil în restul zilei – Vara trecută, a murit o pisică la vreo două blocuri distanţă. A stat aşa moartă şi înmiresmată câteva zile, de puţea tot Berceniul a Walking Dead. Nimeni n-a venit să o ridice, nimeni nu s-a plâns.

Alt exemplu.
Să ne uităm ce se întâmplă la noi, în fenomenul social numit fotbal. Comportamentul suporterului român:

Poţi să ai cei mai corupţi finanţatori, cei mai slabi fotbalişti, cele mai proaste rezultate, cele mai mizerabile stadioane, sau chiar deloc – să o bubui pe un câmp şi să urmăreşti meciul călare pe o capră. Băi, nici o problemă, fanii te vor iubi necondiţionat “Ole, ole, mulţumim Rapidule!”

Însă ferească sfântul să schimbi denumirea din Steaua în FC Steaua. Poţi să câştigi campionate, cupe, să investeşti milioane, să joci pe Arena Naţională, să laşi intrarea liberă. Degeaba, ai terminat-o definitiv. “Cum? FC Steaua? Huuuooo! Asta nu-i echipa noastră!”

Ieri seară, West Ham United a remizat la Londra cu Astra Giurgiu (2-2). Meciul nu a fost televizat. Conducerea clubului a preferat să nu vândă drepturile de televizare, estimând ca va avea mai mult de câştigat din biletele plătite la stadion. Au estimat bine. Stadionul s-a umplut până la refuz, undeva la vreo 35 de mii de fani loiali şi buni plătitori.

Imaginaţi-vă cum ar fi funcţionat strategia asta la noi. Se punea rapid de-un mic boicot, eventual şi nişte pungi cu urină azvârlite în geamurile patronului. “Cum? Trebuie să plătim pentru a vedea meciul? Huuuoooo, cu ce drept ne cer bani nouă, suporterilor adevăraţi? Noi, sufletul echipei. Ho-ţii! Ho-ţii! Ho-ţii! Ho-ţii!”
Dacă se mai termina şi 2-2 partida, revoluţie naţională, clar.

Care este legătura dintre restaurante, stadioane, Şuncile din Vest şi pisica moartă? Noi suntem. Şi ne dau de gol toate aceste frânturi smulse din banalul cotidian – aspecte definitorii pentru modul nostru atipic de a privi viaţa.
Iar atunci când punem toate frânturile laolaltă şi privim tabloul format, ne facem singuri proşti. Sperăm că vina recunoscută va fi şi iertată.