Le Pierre a avut ședință de călărie. Armăsarul Doamnei C frământa muschiul verde și reavăn sub copite. Din blană ieșeau aburi, ochii îi străluceau a turbare și flăcări șerpuiau pe nări. Pierre se apropia spărgând sub tălpi țipetele fricii. De prin văi s-au ridicat corbii, într-un vals cântat de coruri funerare. S-au cutremurat stâncile Dornei, orizontul s-a curbat și soarele a încremenit pe cer, admirând încleștarea coloșilor: Armăsarul Doamnei C vs Pierre.

Dintr-un balans fulgerător de braț căpăstrul a fost înfășcat și monstrul spumegător s-a clătinat îngrozit. A nechezat, și-a ridicat copitele printre nori și a pufnit înecat de amărăciunea subjugării. Pierre încălecase dihania sub privirea înlemnită a Doamnei C.

Doamna C: Bravooo, ai încălecat ca o prințesă!

Probabil această felicitare l-a făcut pe eroul nostru să devină prea relaxat. Cine mai avea sânge albastru de prințesă ca el?

Drept urmare, a spulberat cu fruntea și nasul câteva crengi de brad pe care dihania îmblânzită între pulpe nu a vrut să le evite. Și acum fața lui Le Pierre arată ca după o tentativă de viol…