Dacă tot ne întoarcem ochii spre generația tânără și BAC, am și eu un text de analizat:
”5. Nu fi invidios pe ăla deștept din clasă.
De obicei, o să aibă oportunități mai mari decât tine la facultate sau după, dar o să rămână un sugălău pămpălau și pupincurist, lingău la cur de profi, cam cum e și acum. Și când termină, o să culeagă ciuperci în Danemarca, sau ceva. Peste zece ani n-o să îl vezi lucrând pe 231597 de dolari la Microsoft, la petreceri cu staruri porno sau de braț cu vreo târâtură din familia Kardashian. Ăla e caracterul, cu ăla moare. E book-smart, nu life-smart. Știe doar ce i se impune să știe, ce e obligat să învețe, din cărți, studii și analize. Pe hârtie e doctor docent. În realitate, n-o să fie în stare să-și dea un nenorocit de var pe perete.”
E parte dintr-un articol al unui tânăr care a dat BAC-ul cu câțiva ani în urmă și acum e super reușit în viață, fiind life-smart, pe lângă pămpălăii ăia de premianți. Vrea să scrie a la pitici gratis, idolul life-smarților, dar stă cu părinții și asta-i distruge zvâcul creator.
Eu zic c-aici e treabă de analiză serioasă. Ce șanse are un book-smart pe lângă un life-smart și dacă ambele calități sunt incompatibile într-un singur exemplar…
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
e clar ca e scris la misto, nu inteleg de ce merita bagat in seama. insa pardau nu se baga la un moment dat in seama la toate blogurile fiind din ala care comenteza fara sa zica nimic ca sa ii apara link acolo? iar cu dumitru pardau e doar coincidenta de nume?
E guest-post, nu e scris de Pardau. Nici la misto nu e, ca baiatu e consecvent in stil, vrea sa fie pitici gratis 2 :)))
Fragmentul e doar un pretext, discuția ar fi dacă book-smart-ul te împiedică și dacă da, în ce măsură, să fii life smart. Și dacă azi, cunoștințele școlare te ajută într-o măsură mai mare sau mai mică să reușești.
Eu nu cred ca poti fii life-smart fara sa fii si book-smart.
Invers merge…:))
Ei hai, să nu exagerăm, la noi în țară, în perioada democratică, life-smart-ul a căștigat detașat, fără pic de book-smart :)), din păcate.
Life smartul provincial de care vorbesti, adica ala fara carte, a facut ca sistemul de valori sa se degradeze si societatea romana sa piarda. Intre timp insa bajetii destepti au ajuns sa se calce in picioare prin inchisori suprapopulate.
Faptul ca sunt inca modele de urmat pentru (unii) tineri, tine de inertia timpului, pentru majoritatea insa deja sunt mai degraba pierzatori decat castigatori.
Da, exact așa s-a dus scara de valori la dracu’ în România. Totuși eu nu o văd încă nici pe departe vindecată, numărul celor care se calcă în picioare la răcoare este infim pe lângă cel din sistemul parazitar, de asta masa principală a rămas încă la locul ei – fără punctele de vârf dar cu aceeași mentalitate.
Și eu sper însă că perioada asta e începutul unei reveniri la normalitate în ce privește percepția valorii în societatea românească.
Am vazut destui din astia “life-smart only” la interviuri. Veni, vidi, exii 🙂
Da, dar matale operezi într-un domeniu ce necesită inteligență cultivată nu șmecherie street.
Nu mai merge nici in Romania cu inteligenta street, indiferent de domeniu, daca nu esti bine pregatit e degeaba. Ca mai exista reminescente si succese tranzitorii, nu neg. Dar nu mai este o regula. Bine, nu vorbesc de cei care inca investesc in sistemul corupt si cred ca vor reusi pe termen lung, pentru ca aia sunt pur si simplu prosti.
O vreme a mers cu smecheria street, asta e problema. Pustani cu ceva idei si o scriitura/ceva skill in design au reusit sa intre destul de usor si sa se mentina ceva vreme acolo (pana la criza, mai precis). Cumva, a ramas ideea asta, ca in publicitate si marketing exista niste oameni care “freaca menta” si o “ard prin locuri cool”. Inca astept sa-i cunosc pe-aia care au timp de asa ceva 🙂