”Azi de dimineață, într-un parc, niște domni și duamne mâncau de zor semințe și plantau cu spor sute de coji pe asfalt. Că doar a venit primăvara și e vremea semănatului. Pe lângă ei trece un domn cu un lup elvețian (cred) alb și uriaș, care nu se poate abține și le spune să strângă cojile. Ca la un semnal, au început înjurăturile și blestemele pe capul omului până când, domnul îi șoptește ceva lupului. Scurt, câinele adept al ecologismului probabil, s-a pus cu labele din față pe banca pe care stăteau cei trei mâncăi, și le-a arătat dantura printr-un rânjet larg. S-a făcut brusc liniște. În 10 minute era curat în jurul băncii. La plecare, cei 3 pofticioși de bomboane agricole, întorși cu spatele în timp ce se grăbeau s-o taie din parc, îi țipă stăpânului lupului:
– Băăă, cojile sunt biodegrabadile!
Domnul cu lupul alb a zâmbit și le-a răspuns:
– Poate. Dar prostia nu e biodegradabilă.”
Pornind de la fragmentul ăsta care m-a uns pe inimă, mi-am imaginat cum ar trebui să sune o campanie care să-i educe pe cercopitecii ăștia care e diferența dintre mizerabil și biodegradabil.
Spre exemplu cum le explici că un căcat e biodegradabil dar asta nu înseamnă că poți să-l așterni liniștit pe holul muzeului de artă contemporană (mă rog, poate numai dacă ești un artist de ăsta moderno-avangardisto-idiot)? Sau cum să-i faci să înțeleagă că asfaltul nu înghite magic coaja de banană, indiferent cât de extra-naturală e ea și că semințele nu se transformă peste noapte în niște vapori uleioși ci trebuie măturate de careva ca să nu facă munți pe lângă bănci?
Că lucurile pe care le poți arunca/face în pădure, pentru că pădurea se folosește de ele și le înghite cu poftă, nu le poți face în oraș?
Soluția cred că ar fi un slogan simplu, cu impact puternic și mesaj ușor de înțeles pentru nișa în cauză – Te caci în sufragerie? Nu? Ei nu te căca nici în stradă. Cu flashmob care să li se cace în sufragerie. După ce flashmobul a mâncat semințe. Uite așa să învețe și ei nobila și extrem de simpla regulă – dacă e mizerie pentru sufrageria ta, e mizerie și pentru strada pe care mergi sau parcul prin care te plimbi.
Vorba aia – fight shit with shit.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|
Si cei care-si plimba cainii si nu strang mizeria ar putea manca rahatul, ca e bio)))
Deci ăla îşi plimba câinele fară botniţă prin oraş..
Cum mai e legea pentru botnița la câine, acum e pentru toți sau pentru anumite rase?
Doar pentru olteni… 🙂
Pentru rasele medii si mari, din cate stiu. Pentru aia mici nu exista botnite pe masura.
Doar pentru rasele cu dinti.
Mă, ce răspunsuri aveți la voi :))))