Nu te mai fărma, fraiere!

În timp ce PSD-ul urla electoral că austriecii lui Iohannis ne fură pădurile (austrieci pe care ei i-au adus și crescut până la poziția de exploatator gigant al masei lemnoase dacice), guvernul lui Cioloș a pus pe masă câteva măsuri care au dat peste cap mafia lemnului.

O aplicație publică, în care poți să introduci numărul unui tir pe care tocmai l-ai văzut pe șosea cu remorca plină și sistemul să-ți spună dacă e autorizat sau furăcios, un telefon la poliție și-n câțiva km îl ia la întrebări. Știți cât de tare s-au rărit transporturile din zona mea (una dintre puținele zone în care încă mai e ce scoate de pe munte)? Cu vreo 80%.

Un soft care suprapune imaginile din satelit cu harta exploatărilor autorizate. Până acum băieții lăsau pădurea neatinsă pe margine și rădeau tot din zonele mai puțin accesibile… că cine naiba să ia munții la pas? Acum controlul se duce la fix.

Se plânge lumea iarna asta că e greu cu lemnu de foc. Da, e mai greu și mai scump să cumperi lemn care nu-i furat și da, e o lovitură groaznică pentru vilele în producție ale pădurarilor/inginerilor… ce să-i faci, e greu numai cu salariu, nu?

Două chestii practice, cu rezultat imediat, împotriva unei probleme la care toată țara urlă și mai ales generația asta tânără-ecologistă care nu a ieșit la vot. Două chestii seci, executate în câteva luni, după 26 de ani în care s-a tăiat și s-a furat cât s-a putut, 18 ani sub PSD și restul sub magnifica noastră dreaptă (CD, PDL).

 

Copia legalizată, pentru care trebuia să te duci la notar, să plătești omul ca să pună o ștampilă fără nicio legătură cu pregătirea lui. Da, nu-ți trebuie nicio pregătire juridică să Continue reading

O regulă simplă pentru scuipătorii de semințe și alți babuini

”Azi de dimineață, într-un parc, niște domni și duamne mâncau de zor semințe și plantau cu spor sute de coji pe asfalt. Că doar a venit primăvara și e vremea semănatului. Pe lângă ei trece un domn cu un lup elvețian (cred) alb și uriaș, care nu se poate abține și le spune să strângă cojile. Ca la un semnal, au început înjurăturile și blestemele pe capul omului până când, domnul îi șoptește ceva lupului. Scurt, câinele adept al ecologismului probabil, s-a pus cu labele din față pe banca pe care stăteau cei trei mâncăi, și le-a arătat dantura printr-un rânjet larg. S-a făcut brusc liniște. În 10 minute era curat în jurul băncii. La plecare, cei 3 pofticioși de bomboane agricole, întorși cu spatele în timp ce se grăbeau s-o taie din parc, îi țipă stăpânului lupului:

– Băăă, cojile sunt biodegrabadile!

Domnul cu lupul alb a zâmbit și le-a răspuns: Continue reading