Culese de mine:
Şi când te-a-nhămat stăpânul la un car cu osia strâmbă,
La galop brăzdat-ai cercuri, despicat de biciul rece.
Nu ai vrut să urci spre ceruri, colăcindu-ţi limba-n trâmbă,
Să îţi treci prin sită gândul şi să bei licoarea pură,
Fără glasuri, inimi, feţe?
Armăsar cu ţepi în coamă, sfarmă-ţi între fălci zăbala!
Să zburăm târând genunchii peste norii fără chip
Să ne lepădam de bube, jupuind fâşii din pielea
Îmbâcsită-n colbul luncii unde-ţi bei de ciudă fierea
În mocirlă priponit.
