Culese de mine:
Şi când te-a-nhămat stăpânul la un car cu osia strâmbă,
La galop brăzdat-ai cercuri, despicat de biciul rece.
Nu ai vrut să urci spre ceruri, colăcindu-ţi limba-n trâmbă,
Să îţi treci prin sită gândul şi să bei licoarea pură,
Fără glasuri, inimi, feţe?
Armăsar cu ţepi în coamă, sfarmă-ţi între fălci zăbala!
Să zburăm târând genunchii peste norii fără chip
Să ne lepădam de bube, jupuind fâşii din pielea
Îmbâcsită-n colbul luncii unde-ţi bei de ciudă fierea
În mocirlă priponit.
Coloană.
Absenţă nemotivată :))
Să ştii că 🙁 I’m very sorry, nici nu mi-am dat seama că ieri o fost joi. Am fost pe drumuri şi chiar mă gândeam aseară: “băi, trebe să trimit strofa”. Apoi am văzut că ai pus-o tu şi zic: “uai, ce super” fără măcar să realizez că o fo’ joi.
În fine, acuma nu toate strofele trebe să fie culese de mine, nu? Căz uite ce strofă ai ales! Mi-o fac cover photo la facebook 😀
😛 acuma citesc poezia în altă lumină şi am alt cuvânt: diabolic 😛
bine sau rau? asta e oroarea.
Revoluţie.
Quo vadis, domine…