Am ajuns la jumătatea zilei și încă mai am posibilitatea de a scrie, deci am fost un norocos. De nimic nu îmi e mai frică decât de dentist, baloane, petarde, moarte și 1 aprilie. Dacă aș face totuși un clasament riguros, probabil moartea ar fi pe primul loc, dar 1 aprilie i-ar sufla în ceafă.
Cum am ajuns cel dintâi aprilofob? Simplu: Sunt mult prea politicos și de fiecare dată încerc să menajez persoanele din jur. Și, în ritmul ăsta, cercul meu de prieteni s-a tot lărgit, cuprinzând toate viețuitoarele pământului. Am fost ca un bulgăraș de zăpadă rostogolit din vârful muntelui. Am adunat până în vale câteva flori de colț, dar și foarte multe vreascuri.
Și, să te ferească sfântul în sfânta zi de 1 aprilie, când încearcă toți prietenii mai încetinei la minte să fie amuzanți.
toate ca toate, dar sa faci glume gen Arhi de 1 aprilie si sa suporti toate m.ile ironice sau serioase de la comentatori, doar pentru a spune ulterior, hahaha, fraierilor, ce v-am pacalit, mi se pare ilar. Umor de manelist….
Dar cine are 900 de comentarii la articol intr-o zi? :))
Ca o manea fara sfarsit… :)))
Mai trist este că unele chiar nu au fost ironice; unii chiar au pus botul la ce a scris :)))) Deci… deci cum ?!? Cum e posibil? :))
Pepper,
nu stiu ce este mai trist, sa pui botul la o asemenea gluma, sau sa o faci, dandu-le ocazia haterilor sa te faca nevertebrata? :))))