Am vrut să scriu postul ăsta de pe un țol moale, din fața unui șemineu adânc de piatră, cu trei cioate de corn mâncate de flăcări înăuntru și pojghiță de jar aprins până în buză, c-un pahar de tămâioasă aurie din 2007 în mâna stângă și doar cu dreapta liberă să alerge pe taste.

Acolo mi-aș fi găsit liniștea trebuincioasă unei scrieri despre ruptură violentă și agresiune nefiltrată. Dar n-am șemineu, n-am nici țol, la dracu! n-am nici măcar tămâioasă.

A fost Cioloș la Gâdea. Cioloș e partea mea din Românie, Gâdea e partea lor. Între ele e o prăpastie cumplită, săpată c-un entuziasm cretin de ambele tabere, c-un spor atipic pentru români, venit din ură și dispreț.

N-am cum să nu vă urăsc.

Vă uitați cum vă fură pâinea de pe masă și vă aruncă firimituri, vă uitați cum ne fură viitorul și ne schimbă trecutul, vă uitați cum dau vina pe alții deși au fost la putere de două ori mai mult decât toți ceilalți împreună, vă uitați cum își clădesc averi și diplome la fel cum vouă vă clădesc sărăcie, vă uitați cum mint, înșeală și omoară, Da! Omoară.

Vă agățați de-un kil de ulei sau de niște minciuni atât de ridicole că niciun copil de șapte ani n-ar trebui să o creadă. Vă uitați cum ne scuipă și ne calcă în picioare și-i vreți tot pe ei. Oilor, dacă aș putea v-aș bate cu biciul până mi-ar cădea brațele din umeri să vă trezesc!

N-am cum să nu vă urăsc.

N-aveți nimic sfânt, nici credință, nici istorie, nici respect pentru țară, pentru noi, pentru nimeni. Aruncați la gunoi tradiția, rădăcinile, biserica, adică tot ce suntem, toată esența neamului nostru. Vânduților! Pupați tălpile străinilor pentru un teanc de hârtii, luați tot ce e mai prost de afară și uitați tot ce e mai bun de aici. Râdeți de noi și de sărăcia noastră, ne scuipați mai de sus decât orice politician.

Trădătorilor, ne puneți pe tavă lui Soroș, evreilor, masonilor! Mai bine mor cu zile, nebunilor, decât să vă las să faceți asta. Golanilor, dacă aș putea v-aș bate cu parul până v-aș auzi oasele pârâind, să scot dracul și lăcomia din voi!

Noi și ei. Cioloș și Gâdea. Eu și tu.

Nu contează cine are dreptate, dacă are cineva sau dacă adevărul e undeva între, oricum nu-l caută nimeni și toți îl avem deja. Suntem atât de plini de ură și atât de ocupați să săpăm mai adânc ruptura dintre noi că nici nu ne trece prin cap că așa nu ajungem nicăieri.

Ne trebuie un pod, ne trebuie o mână de oameni care să-l construiască. În podul ăsta stă de fapt vindecarea României.

 

PS. Nu, Gâdea nu e unul dintre ei, l-am folosit doar ca exemplu de discurs. Spre deosebire de noi și ei, mercenarii ca el nu cred ce spun și-și schimbă vorbele după cum și de unde le curge mierea în fagure.

Evidența prăpastiei dintre români nu vine din emisiunea propriu-zisă ci din reacțiile pe urma ei, în care vezi cum cele două părți par a se fi uitat la două transmisii total diferite. 

Observ că articolul a pus ceva probleme de înțelegere – precizez că cele două paragrafe deschise cu ”n-am cum să nu vă urăsc” sunt reprezentative pentru cele două tabere opuse în care sunt împărțiți românii azi. Primul mă descrie pe mine și pe cei ca mine, al doilea e tipic audienței antenelor de exemplu, nu-s ambele din același unghi, ci din perspective total opuse. 

Despre agresivitatea acestor perspective și ruptura dintre ele era articolul, nu despre interviul propriu-zis.

 

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor