Rezoluție 2015 vs 2014

La începutul anului trecut schițasem extrem de hotărât un plan de actiune de care urma să mă țin cu dinții, hai să vedem ce a ieșit și ce-mi desenez pentru anul ăsta:

1. Personal. Pe planul ăsta spuneam așa:

să ne fie la fel de bine cu noi cum a fost anul ăsta și la anul” – punct ochit, punct lovit. Ioana crește frumos și fericit și noi doi ne bucurăm împreună de asta.

Să am o vacanță. Să fie câteva zile undeva departe și frumos cu familia” – am avut cinci zile pe litoralul românesc, nici prea departe, nici cine știe ce frumos, dar după o primă zi groaznică ne-am simțit ca-n rai. Bifat. Anul asta nu știu dacă o să putem avea așa ceva.

S-ajung la 81 de kile de numa fibră, vână și mușchi macru” – sunt pe la 87 dar am găsit regimul alimentar potrivit și nu mă îndoiesc ca imediat ce trece iarna și încep să mă mișc cu diverse o să ajung la o suplețe de modelină.

Să devin imun la mizeria românilor și dacă nu pot să fiu chiar imun atunci să-mi fie silă dar fără să fiarbă sângele în mine” – greu tare, dar am făcut progrese enorme anul ăsta. Aseară însă am ieșit cu Ioana să vedem artificiile și, deși nu ne dusesem în aglomerație ci ieșisem doar în fața locuinței, departe de locul adunării, și-a găsit unul să arunce cu o pocnitoare pe stradă, sub un matiz în mers, de putea să iasă ceva extrem de nasol.

Nu știu dacă a fost norocul lui că nu am identificat făptașul sau al meu (nu erau vorba de copii ci de tineri si oameni in toata firea), cert e că tot zen-ul meu s-a dus pe apa sâmbetei și am turbat pe loc, ceea ce, după cum mi-a zis soția, s-a auzit în toată Dorna. Mai am deci de lucrat la exploziile astea de nervi.

Să-mi văd prieteni pe care nu i-am mai văzut de mult sau i-am văzut prea rar în ultima vreme” – vai de mine și de mine, eșec total. Nici nu vreau sa comentez de cate ori am zis ca ajung pe unde trebuie si nu m-am putut ține de plan. Anul ăsta sper să nu se mai întâmple grozăvii din astea.

Să citesc mai mult” – am citit mai mult dar nici nu era greu, că de ceva vreme nu mai citeam literatură aproape deloc. Anul ăsta vreau să adorm citind și nu uitându-mă la seriale.

Cu munca, stătea povestea cam așa:

Să pun minim două rânduri de cărămizi la temelia editurii Datagroup (să vindem cărți, să publicăm pe Amazon, iBooks și Google Play, să scoatem niște proiecte noi și frumoase) ” – de vândut n-am prea vândut, de lucrat la imaginea editurii n-am lucrat, în schimb la publicat și la scos proiecte noi și frumoase stăm bine. Primăvara asta va fi dedicată marketingului de editură și de cărți.

Să-mi cresc brandul personal care este fix egal cu zero” – n-am avut timp absolut deloc pentru asta, dar anul asta o sa încerc să fiu un pic mai vizibil cu niște chestii deosebite pe care deja le-am trasat pe hârtie, care unesc mai toate abilitățile mele creative.

Să fac fotografie” – am făcut fotografie pentru Dracula’s Kitchen de mi-a ieșit pe nas. Nu genul de fotografie pe care aș alege să-l fac pentru suflețelul meu dar nici n-au ieșit imagini rele :). Plus că trebuind să mă descurc în teren, în condiții dintre cele mai diverse și cu subiecte de multe ori dificile, am crescut mult la nivel de improvizație și folosit minimul necesar.

Anul ăsta vreau să fac trei serii de câte 10 fotografii pe stilul meu. Atâta tot dar indiferent de câte fotografii va trebui să fac pentru alte proiecte.

să câștig dublu decât am făcut-o în ultimii doi ani. E în regulă să muncești pentru un trai decent și asta am avut în anii de care vorbesc, simt însă nevoia unui loc al meu” – nu s-a putut, am muncit atât de mult la proiectul de anul ăsta al editurii că nici nu am avut timp să respir, așa că nu s-a pus problema unor chestii pe lângă. Chiar proiectul respectiv s-ar putea încă să aducă plusul de care vorbeam și atunci am să pot să zic că și aici punctul e bifat.

Cât despre un loc al meu, al nostru, încep chiar în primăvara asta. În zona în care stau acum am găsit un teren prea mic și mult prea scump, dar într-o poziție ideală. O să ne facem credit și o să-l luăm și am să pun o căsuță pe el chiar de-ar fi să clădesc eu cărămidă peste cărămidă (situație la care s-ar putea să se ajungă având în vedere că banii se duc pe pământ).

Odată ce văd o temelie acolo, o să fac tot ce trebuie – inclusiv fotografie de nuntă (vai de sufletul meu și de weekendurile cu familia) pentru a vedea o casă pe el. Cum însă am încredere c-o să reușesc să viralizez Povestiri de sub papuc în engleză și mi-am pus o țintă lejeră de 10.000 de exemplare numai pentru început, sper să nu trebuiască să muncesc weekendurile în deplasare.

Să mai scriu ceva bun” – am lucrat la un proiect teribil de frumos, original și cred deschizător de drumuri. Însă, pentru că așa îmi imaginasem Dracula’s Kitchen la început, scrisul pune în valoare elementele de tradiție și suflet al spațiului nostru, se îmbină cu fotografiile și filmulețele și nu excelează de sine stătător.

O lecție pentru mine și pentru cei ce lucrează cu mine este să stabilim de la început exact ce așteptăm de la o idee și s-o facem în detaliu, altfel s-ar putea să ne trezim la final cu discuții care contrazic planul inițial, ceea ce e frustrant.

Deci nu am scris neapărat ceva bun dar am făcut un proiect super tare. Anul asta, dupa ce am scris in 3 stiluri diferite, vreau să scriu ceva foarte bun în stilul meu propriu și fără să mă gândesc deloc pentru cine îl scriu. Ideea și titlu există deja.

*

Anul ăsta aș vrea să fiu mai productiv. Nu să muncesc mai mult ci dimpotrivă,  adica să lucrez mai cu spor. Cred însă că e vorba pur și simplu de mediul total impropriu nișei mele de muncă și problema se va rezolva când voi avea un birou/mini studio pentru scris/pozat.

Și iar am ajuns la prioritatea de anul ăsta, că aici duc toate drumurile, o căsuță pentru familia Popa. Probabil nu o să avem vacanțe, nu o să ne permitem decat strictul necesar pentru noi și ceva bucurii pentru copil, dar dacă astea vor însemna un loc al nostru atunci anul ăsta spartan și auster va fi unul dintre cele mai frumoase.

Pe partea de Datagroup, vreau să mă implic mai mult în brandingul editurii și vreau să aplic niște idei de guerilla marketing pentru o carte două care să ne aducă presă și buzz.

Extra job, vreau și să produc câteva bucăți de conținut scurte și deosebite pe partea de vizual, care să devină virale în online. Mecanismul viralului e fascinant pentru mine și aș vrea să îi dezleg câteva mistere în practică, pentru a putea folosi mai apoi știința asta pentru promovarea lucrurilor care mă interesează.

Ba chiar aș vrea la un moment dat să fiu destul de bun pe nișa asta încât să pot face niște bani în plus, să vină firma X și să zică vreau un minut de video despre asta sau o serie de imagini despre asta care să meargă ca fulgerul pe online. Și eu să-mi pun un termopan la living pe chestia asta :).

Recapitulăm: să mă simt mai bine fizic, să citesc mai mult, să-mi fie bine cu familia, să-mi văd prietenii la ochi, să reușim să avem un loc al nostru, să fim mai vizibili ca editură și să vindem mai multă carte și să-mi pun creativitatea și analiza la lucru pe partea de viral.

O nimica toată.

 

 

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

5 Comments

Leave a Comment.