(fragment)
“Prin crengile tăioase neînfricat m-am dus
Sub talpa mea cea goală se sfarmă mărăcinii
Pe pieptul de granit s-au îndoit salcâmii
Şi un tricou O’Neill, complet distrus.
Am ajuns la marginea satului cu bustul gol, purtând pe umeri cele două târne. Eram voios, fericit, animat de adrenalina dulce a învingătorului. În spatele meu se târau anevoios ceilalţi băieţi, cu târnele pe cap. Sătenii au ieşit la drum, să ne întâmpine. Toate privirile pline de admiraţie s-au aţintit asupra mea.
Femeile mai tinere îmi zâmbeau discret de la umbra prunilor. În acea zi, cantitatea de invidie acumulată de vecinul meu a dat peste pahar. Pentru prima dată în viaţă, a clacat. Şi-a aşezat discret coşul în faţa porţii şi s-a apropiat tiptil, cu viclenia unui motan. Am simţit două mâini înşfăcându-mi brâul pantalonilor şi trăgând în jos cu putere.
Toţi băieţii au izbucnit într-un râs pe cât de zgomotos, pe atât de scurt. Fălcile li s-au încleştat, peste feţe s-a aşternut o linişte de mormânt şi privirile s-au proptit în pământul uscat. Femeile satului s-au luminat; în ochi le citeam speranţa pescarului ce a văzut peştişorul de aur.
În spatele teiului hâd, soarele s-a topit peste câmpie. A mai trecut o zi. În mijlocul satului, cu umerii încărcaţi şi cu trupul gol, eram eu, Regele Elefant.”
Acesta este un fragment. Găsiţi AICI varianta completă.
bravo ma terente))))