Radu Paraschivescu la Booktopia

ParaschivAbsolut conjunctural am ajuns pe lista invitaţilor la petrecerea Booktopia. Nu ştiţi ce e Booktopia? Nici o problemă. Nici eu. Dar am auzit că în deschiderea evenimentului/petrecerii va ţine un discurs Radu Paraschivescu. Pentru mine a fost suficient, mi-am tras bocancii de cursă lungă, jerseul din melană, căciula cu ciucuri smart-casual şi-am plecat în misiune.

Băiat orientat şi descurcăreţ cum sunt, am avut nevoie de doar 30 de minute pentru recunoaşterea terenului si fixarea ţintei. Timp în care am căutat Clubul Interbelic între CEC, Poliţie şi BCR. Frecându-mi mâinile de nervi şi înjurând pe sub ciucurii smart-casual, am cedat în faţa a două uşi înalte din lemn.

Deschid, fac primul pas; înauntru beznă totală. Beznă din aia cum are în suflet omul spân, pe fundul fântânii, într-o noapte fără lună. Am întins mâinile în faţă, dacă tot nu văd, măcar să pipăi. Erau nişte perdele groase şi negre, coborâte din întunecimea tavanului, până s-au aşternut pe podea ca o rochie de mireasă.

Am zis că e clară treaba. Ăştia dacă s-au chinuit să se camufleze atât de bine, trebuie să facă vreo dubioşenie înauntru. Probabil toarnă filme porno clandestin, ceva… Aşa că am continuat să îmi croiesc drum printre perdelele negre până am dat de lumină. Ce să vezi? Era chiar petrecerea celor de la Booktopia, în Clubul Interbelic. Până la urmă mi s-a părut normal. În Bucureştiul contemporan, o adunare a „cărturarilor” trebuie făcută în secret, departe de ochii lumii.

Atmosfera de interbelic a ieşit bine: calmă, puţin afumată, chiar legănată după două, trei băuturi servite în borcane pentru dulceţuri, ca pe vremuri (probabil). Radu Paraschivescu plecase demult de la eveniment. Mare om trebuie să fie dacă a descoperit intrarea în ascunziş atât de rapid. Oricum, nu a stat mult. Peste vreo două ore l-am văzut în direct pe Digisport. Şi m-a lăsat singur. Singur, pierdut, uitându-ma chiorâş la generaţia booktopiştilor de facebook. Tineri drăguţi, n-am ce zice. Au stat pe telefoane, s-au pozat, au consumat cele două băuturi gratuite, din partea casei şi duşi au fost.

Comunităţile din lumea virtuală aşa sunt. Membri eficienţi, rapizi; într-o jumate de oră rezolvă trei-patru petreceri şi zeci de share-uri. Radu le-o fi dat like? Nu de alta, dar a zis că el nu prea scrie în online. Nu se bagă în horă, dar îi place să privească. Se mulţumeşte să fie stalker (termenul îi aparţine). Mi se pare normal. Dacă te îmbrânceşti cu dracii, ţi se ia poleiala de pe aripi.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

5 Comments

  1. Ma lasi sa ma intreb in stupiditatea mea umila ce dracu cauta filozoful asta in emisiunile de comm fotbalistic cot la cot cu Falemi sau Bratu? Decele mai multe ori il vad filozofand pe marginea unei erori de arbitraj sau a unei injuraturi din timpul unui fault de joc. Inteleg, e grea viata de literar in Romania dar macar in calitate de invitat permanent intr-o emisiune predominant fotbalistica esti penibil sa o rupi in Kant. Mai era unu… Dinu parca, ce o ardea la fel, dar vad ca s-a pierdut in “meandrele concretului” la un fault in careu. :)))

    Reply
    • Dinu era absurd in palavrageala lui nesfarsita. De multe ori batea campii cu gratie. Nici o legatura cu Paraschivescu. Spre deosebire de Dinu, pe Paraschivescu nu l-a apucat pasiunea cititului dupa varsta de 50 de ani.
      Eu ascult cu mare placere comentariile fotbalistice facute de Radu pe Digi. Au haz, au finete, au de toate. Omul se pricepe si la fotbal destul de mult. De la Falemi si Bratu ce rahat sa ascult?! Schimb postul daca sunt doar ei invitati 🙂

  2. Radu Paraschivescu este un om la care ma uit cu placere si admiratie cand il prind la vreo emisiune TV. Are darul de a transforma persoanele din jurul lui in oameni mai buni, doar prin comportamentul lui, prin felul lui de a fi.
    Imi place si ca scriitor, am savurat ghidul nesimtitului si mi-a placut balul fantomelor. Ca si om de sport, imi place decenta comentariilor lui pertinente. Ne leaga dragostea fata de ceea ce a insemnat Poli Timisoara candva si poate ca va mai insemna vreodata.
    Pentru mine, el si Hurezeanu ocupa un loc de frunte in topul meu personal al oamenilor care apar in mod constant la TV.
    Mi-ar place sa-i cunosc personal si chiar sa lucrez cu ei. Idei si proiecte ar fi destule si candva – sunt sigur de asta – o voi face.
    Insa toate la timpul lor.

    Reply

Leave a Comment.