De vreo șapte ani am renunțat la serviciul de televiziune prin cablu. Nu a fost o ambiție prostească, ci un rezultat al hazardului. Mai am momente când mă apucă puțin melancolia perioadei de telespectator. Amintirea stării de vegetare clocită, în care îmi goleam mintea de orice idee și butonam privind în gol, cu saliva atârnând în colțul gurii.
Ieri am rămas singur într-o cameră cu dragostea tinereții timpurii, televizorul. Am vrut să reaprind amoruri stinse de vreme și am băgat degetul, am împins butonul roșu. Am împins cu tremur și emoție până când minunea s-a luminat și a prins grai:
“M-a adus o mămăiță aicea, să văd aicea ce focar de infecție este”. Era Sorin Oprescu, cel mai luminat dintre bucureșteni, alesul minților moderniste și cultivate ale capitalei. Discuta ceva despre un complex de servicii sociale…neinteresant. Simțind cum mi se urcă depresia în creștet, am schimbat rapid pe alt “post de știri”.
Am dat peste încă un ales și reales al neamului, înșuși el, Traian. Era prins într-o criză de interes național, ceva scandal cu o fostă jurnalistă, măritată cu primarul din Voluntari. Primar pe care alesul și realesul neamului îl amenința cu DNA-ul sau cu spiridușii rackeți. Nu am prins în totalitate esența amenințării, dar în mod clar îl făcea pe primar să dispară de acasă. El, președintele țării. Buuun…
Iau din nou telecomanda la frecat, trec fugitiv prin reclame. În general la tocmai și mercador care se transformă; mai lipsea okazii.ro. Zici că suntem țara lui Second Hand. În fine, ajung pe un alt “post de știri” care de o săptămână se laudă cu nu știu ce tinichele câștigate contra cost în State. Nu îi dau numele, dar atunci când simțiți valurile de penibil inundându-vă orificiile, fiți siguri că l-ați găsit.
Și mă opresc într-un final la postul lui “Gândește liber”. Promovau noul super show în care apar inegalabilii Giani Kiriță, Victor Slav, Bianca Drăgușanu și Jean de la Craiova. Fiți pregătiți, de Paște au ediție specială! În caz că ați uitat primul post tv care a umplut ecranele cu maneliști, chiloțăreli și mizerie, dați pe Pro Tv și gândiți liber.
Am apăsat butonul roșu și mi-am retras degetul plin de mâzgă împuțită. Sper că s-a schimbat ceva radical în ultimii 7 ani. Altfel, mi-am pierdut adolescența cu ochii bulbucați la o curvă sifilitică.
Da…n-ai apasat bine. Sunt butoanele alea de la care poti sa schimbi postul si sa nimeresti la posturile cu documentare, la alea cu filme sau la alea cu muzica…
Nu stiu cum naiba mai câștigă ăștia un singur leu din reclamă că tot românul se uită numa pe Discovery…
N-ai pierdut nimic, ne vedem peste 7 ani.