Puteam să fiu ministru…

Petre Daea, Ministrul Agriculturii:

“Să ştiţi că nu intru în categoria celor care critică oaia seara şi dimineaţa mănâncă brânză. Intru în categoria acelora care abordează cu seriozitate acest domeniu şi pe care îl gestionez cu echilibru, în aşa fel încât această specie, care a avut o creştere importantă în ultima perioadă, să îşi păstreze ascensiunea efectivului, în aşa fel încât să putem valorifica cele 4,8 milioane hectare de pajişti din România care înseamnă deopotrivă Olanda, Belgia şi Elveţia la un loc.”

Îmi amintesc, cu melancolie amară, crezul meu despre oierit. Năzuința pură în sorginte, vârtoasă în esenţă, atât de năpraznic zdrobită sub peniţa tastatura colegului Vlad. Un tiran. Mă refer, bineînţeles, la ACEST articol, o sângeroasă triadă (cinism, diabolică informaţie, înverșunată analiză) menită să-mi roadă aripile. Şi da, aş fi zburat departe, până în fotoliul de ministru!

Să fie oi, multe şi cornute! am zis atunci. Să fie câini, flocoşi şi slobozi, să fie ciobani, să fie transhumanţă! Să cânte beheheul din spatele fiecărei păpădii. Să nu existe căprioară fără urmă de canini pe coapsă şi ciupercuţă fără măslină.
Puteam să fiu ministru, bă, ministru!

“Ăsta e citat din Dani, reprezentativ pentru voi toți și arată cât de paraleli sunteți cu problema. Știți care e diferența dintre o bucată de munte pe care se plimbă oile și una fără oi? Un metru de iarbă și flori, sute de mii de albine sălbatice, mii de păsări (…)
Ciulinii și alte drăcii de care oile nu se ating ajung să preia terenul. Și-apoi vine Dani în plimbare și dă peste pășuni întregi fără flori și fluturi, pline de scaieți și buruieni…”

A replicat tiranul, ignorând într-o opacitate desăvârşită adevărata menire a pajiştii.
4,8 milioane de hectare, da? Cât Olanda, Belgia, Elveţia, Catalonia şi Insula Paştelui la un loc! 4,8 meleoane, a zis-o Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Zece milioane de oi, zece milioane de plăpumi pentru săraci. Pentru săracii noştri, generaţiile noastre unite sub oaie (o statuie vie), nu pentru fluturi şi păsărici!

Ideea generaţiilor unite nu îmi aparţine, doar am smuls-o din repertoriul ministrului, încercând să-mi pansez rana provocată de atâta venin şi şovinism. De fluturi, de albine îmi arde mie, când mi-am ratat cariera? Când puteam să fiu în locul lui; măcar să încerc. Departe de mine asemenea talent beletristic, Daea este unic. Dar puteam, puteam să încerc…

“Oaia a unit generaţii, oaia a descoperit muntele şi a populat muntele. Oaia a dat mâncare şi ne-a îmbrăcat, oaia a dezvoltat industria lânii, oaia a creat localităţi, a generat comune şi frumoase comune, uitaţi-vă în Sibiu, oaia a sudat generaţiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul. Mărginimea Sibiului este construită din lâna oii, din brânza oii, din mielul oii. Astăzi, sigur că oaia are doar dorinţa de a fi înţeleasă de toţi.” (Ministrul Agriculturii, Petre Schafenhauer Daea).

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

2 Comments

Leave a Comment.