Cam aşa arată un politician care se exprimă fluent în 5 (cinci) limbi.
Da, este genul de politician care nu are loc într-o cursă cu Dan Diaconescu, Elena Udrea, Funar şi restul până la 14. Mi se pare normal. Probabil s-ar fi zvârcolit undeva în coada clasamentului alături de Amariţei, Constantin Radu şi Brînză.
Pentru că şi-a comandat ţigări şi creme de corp când a fost prim-ministru. Pentru că Unguent, Antena3, România.
Pot doar să îmi aduc aminte de o veche răutate pe care am avut-o mai demult, când lipsit de toleranţă şi patriotism, am caracterizat neaoşul român aşa:
“Pe un drum cu muşuroaie, plin de vreascuri şi pietriş, se plimba alene Gheorghe. Clătinându-se pieziş. Şi ofta din gura stearpă, dănţuind în pieptu-i bumbii; pe cămaşa umezită, coaptă-n soare şi acrită. De îl plâng în silă corbii.
Sfarmă pietre sub călcâie şi sub unghii-a strâns cărări. Nu mai are încălţări; nici centură împrejur. Târă după el nădragii, tot mai scurţi şi rupţi în cur.
Dar necazul cel mai mare vine de la pălărie. Unde pana cea sticloasă într-o parte s-a-nclinat. Scuipă-n sân, îşi bate cruce, în gingii trosneşte furie: Gheorghe este supărat!”
De ce eşti supărat, nea Gheorghe? O să fie bine, o să fie pâine. I-a tras-o “al tău”. Ştie cifre şi citate din popi. A avut vorbele la el. Îhîm… bun băiat. Bucură-te, Gheorghe! Pana îţi stă dreaptă şi luceşte ca nicicând!
Ce-i lipseşte prostului? Tichie de mărgăritar, desigur!