Fostul ministru al Justiției, supărat de Ordonanța 13 și de prea multe alte întrebări, cuvântă în Parlament. După ce ocărește Uniunea Europeană principial (pentru interesele absconse de intruziune și sabotaj), dar și personal (pentru îngurguțații din parlamente și comisii străine), punctează decisiv cu două degete: Uie UE!
EXCEPȚIONÁL,-Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit.
Excepționalul domn Iordache nu ar trebui pedepsit politic. Mesajul transmis prin cele două degete este oficial – împărtășit de majoritatea parlamentară, de coaliția de guvernare, chiar de prim-ministru: “Nu am venit să dăm socoteală!”
Excepționalul domn Iordache nu a vrut să se ascundă după deget ca restul colegilor, de-asta le-a ridicat departe de corp.
Noi nu răspundem la “Înalta Poartă”, noi “nu dăm socoteală”, nu ne spune nouă UE ce și cum, nu ne verifică alții, nu avem nevoie, nu e treaba lor… toate vorbele de lemn rezumate în două degete vii.
Mai mult, mesajul este susținut de populația României. Cu Înalta Poartă și datul socotelii au câștigat acești domni, inclusiv excepționalul, alegerile parlamentare.
Cetățenii cu patru clase bine făcute își amintesc, chiar și după 50 de ani, strofele patriotice memorate în clasa a treia și istoria dintr-a patra (aia adevărată, a Românilor care n-au îngenuncheat la Înalta Poartă).
Cât timp opinia lor a căștigat prin vot democratic, putem doar comenta ca niște chibiți frustrați, minoritari. Și să privim cu îngrijorare, de mână cu Iohannis și comisiile europene, cum populația României înjură Uniunea Europeană. Prin reprezentanții săi oficiali, bineînțeles.
Ar înjura-o mult mai colorat, dacă românului de rând i s-ar da atenție și microfon. Până atunci, domnul Iordache rămâne excepționalul.