Punct! Şi de la capăt...

Cea mai obositoare este zădărnicia. Învârteala în cerc, senzaţia că ai o singură direcţie: spre locul de unde ai plecat. Aşa se explică de ce românii sunt printre cei mai obosiţi şi nefericiţi europeni.
Pentru colaps energetic se adaugă şi frustrare. Din belşug.

Ca atunci când îl vezi pe unul că aleargă legat la ochi şi îi zici pe un ton nepoliticos: Băi, o să dai cu capul într-un stâlp!
Nu doar te ignoră, dar te şi înjură. La final, te înjură şi mai tare. Aparent, din cauza ta a dat cu capul în stâlp.

Să privim forfota generaţiei 30-40 de ani, faza pe Bucureşti. Rar mai găseşti un individ care nu i-ar smulge mustaţa lui Dragnea cu dinţii. Cu dinţii lui Dragnea. “Nenorociţii de pesedişti, de Firea, de Parlament, de Guvern, dedede…”

Cât să fi trecut de când aceeaşi generaţie dănţuia în retorica “Mă piş pe el de vot”?
Acum nu înţelege de ce pufăi a lehamite când îţi trânteşte geniala soluţie: Hai să facem ceva!
Eh, cum dracu?… Hai!

– Nu se mai poate trăi în Bucureşti! Cu furcile pe Firea, oştenii mei!
– Cine-i Firea asta?
– O tanti care a fost votată de UN bucureştean din OPT cu drept de vot.
– Ia mai bagă-ţi furca-n fân!

După ce-i facem lui Firea câteva găuri în plus, trecem şi pe la Parlament. Ars din temelii! Acolo cică sunt unii aleşi de popor după chipul şi asemănarea poporului. Deh, aşa se întâmplă în sistemele democratice, cu vot liber. Nişte nemernici, d-le!
– Şi Guvernul?
– Şi Guvernul!

– Aham. Şi pe urmă?
– Pe urmă, îi boicotăm pe francezi, le dăm Carrefour-ul şi Renault-ul afară, în şuturi! Şi sunăm la Orange. Înjurăm pe oricine răspunde!

În caz că nu sunteţi toţi la curent cu prostia românească, aceasta este noua forfotă în societate. Să le-o tragem francezilor pentru că ne-au făcut ţigani.
De fapt, Charlie Hebdo au făcut o caricatură cu Simona Halep. Nu cred că au avut ceva cu noi, cu Simona, cu fierul vechi ori cu ţiganii. Astea-s nuanțe; pentru nivelul nostru, chiar nu contează.

Contează că ne place să ne înfofolim în drapelul Franţei, să “je suis Charlie”, că dă bine în lumea noastră goală şi spoită multicolor. Să milităm pentru libertatea de expresie – şi asta dă bine.
Dar să nu comenteze careva despre noi!

Contează că ne plângem necontenit de vesticii cei răi şi nedrepţi. Ăia care cred că toţi românii sunt la fel. Da, da, ăia! Şi dacă un român face o nasoală, se uită urât la toţi. Deşi majoritatea suntem nişte super-super băieţi.
Iar acum, afară cu francezii din ţară! Cu toţi! Cum să scrie aşa ceva despre Simona?

Bătaia doare numai atunci când o primeşti, nu şi când o aplici altuia. Noi, românii, ar trebui să cunoaştem durerea, să fim mai rezervaţi înainte de a-i altoi pe alţii. În mod evident, mai avem de învăţat. De încasat.
Sunt convins că vom încasa exact cât merităm.

Cea mai obositoare este zădărnicia! Realizezi asta atunci când comunici cu tine însuţi într-un articol şi inventezi dialoguri.

Mâine plec din ţară! Mă duc să vorbesc cu peştii.

Staţi liniştiţi, mă întorc peste şase zile. Mai am multă bătaie de încasat.