Punct! Şi de la capăt…

Cea mai obositoare este zădărnicia. Învârteala în cerc, senzaţia că ai o singură direcţie: spre locul de unde ai plecat. Aşa se explică de ce românii sunt printre cei mai obosiţi şi nefericiţi europeni.
Pentru colaps energetic se adaugă şi frustrare. Din belşug.

Ca atunci când îl vezi pe unul că aleargă legat la ochi şi îi zici pe un ton nepoliticos: Băi, o să dai cu capul într-un stâlp!
Nu doar te ignoră, dar te şi înjură. La final, te înjură şi mai tare. Aparent, din cauza ta a dat cu capul în stâlp.

Să privim forfota generaţiei 30-40 de ani, faza pe Bucureşti. Rar mai găseşti un individ care nu i-ar smulge mustaţa lui Dragnea cu dinţii. Cu dinţii lui Dragnea. “Nenorociţii de pesedişti, de Firea, de Parlament, de Guvern, dedede…”
Continue reading

Despre voma lui Charlie

medalieAm citit articolul anterior postat de Vlad. Şi, pintre altele, mi-am pus următoarea întrebare.
Cine şi când are dreptul să strige: Ipocrizie!
Cineva afectat in mod direct si crâncen de fenomen este mai îndreptăţit să tune şi să fulgere? Poate să te numească nesimţit, ignorant, ipocrit? Dar să afirme “Vomităm pe toţi aceşti oameni care brusc spun că ne sunt prieteni”?

Tocmai a făcut-o Bernard Willem Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo. “We vomit on all these people who suddenly say they are our friends.” (sursa)
Continue reading