Prima picanterie mi se pare colaborarea universitar-clericală. Materialul cu Pleşu în rol de Micutzu a fost postat pe youtube de Arhiepiscopia Tomisului. Iar printre invitaţii din Aula Magna, blagosloveşte Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Coruptul. La acea vreme, era Teodosie Hoţul sau Teodosie Escrocul; încă nu intrase pe fir Direcţia Naţională Anticorupţie.
Mi-a plăcut discursul şi mai ales veşmântul universitar al d-lui Pleşu. Nu este cusut cu aur ca mantia preasfinţiţilor, dar îmbracă într-un sporostegiu princiar preaplinul sapienţei. Digerabile glumiţele, deşi calităţile d-lui Pleşu sunt mai degrabă scriitoriceşti, nu oratorice. Trecând peste cacofonii şi bâlbâieli, am avut impresia că elocvența a fost sabotată dintr-un exces de comoditate (atunci când începi să spui ceva, dar te înmoaie lenea pe la mijloc).
Merită urmărit, este doar o introducere în crestomația prostiei, nu o prezentare exhaustivă. Cum s-ar putea rezolva integral un subiect infinit? O abundenţă de citate, energiile marilor gânditori ai umanităţii, atrase în cuvântarea marelui Pleşu. Şi totuşi, cu toate fragmentele sudate meştereşte la catedra aulei magna, a fost grosolan ignorată cea mai de seamă categorie – Proştii Invidioşi.
I-am întâlnit astăzi pe întreg arealul internautic. Îi ştiam, doar mi-am amintit de existenţa lor cu ocazia postării lui Godină (răpus de o sfredelitoare mâncărime în cur, poliţistul scriitor şi-a făcut public fluturaşul de salariu).
Numai că indignarea provocată de fluturaş a fost pe invers. Un fel de flash-uri din sens opus. S-a prăvălit din ceruri turma broscoilor agramaţi, furioşi până la exoftalmie „Io, după 20 de ani, câştig 15 meleoane la privat şi ăsta ia 30 să păzească boscheţii?!”
Subcategoriile prezentate de d-l Pleşu s-ar odihni nevinovate în odăile uitării, dacă nu ar exista Proştii Invidioşi, cea mai zgomotoasă şi toxică dintre toate. Şi cât de reprezentativă devine uneori! Sunt cei care preferă să moară de foame tot satul, decât să aibă ei capra mai jigărită. Sunt cei care îşi varsă zilnic ura pe multinaţionale, corporatişti, antreprenori, pitiţi după naţionalism, dacopatie şi alte invenţii care maschează adevărata cauză: Capra vecinului.
“adevărata cauză: Capra vecinului.”
Aceasta este principala sursa de nefericire a oamenilor.
De ce erau unii fericiti inainte de ’89?Pt. ca indiferent de IQ sau productivitate aveai acelasi apartament si in cazul cel mai fericit o masina “DACIA”.