Pleşu – comedie şi prostie

Prima picanterie mi se pare colaborarea universitar-clericală. Materialul cu Pleşu în rol de Micutzu a fost postat pe youtube de Arhiepiscopia Tomisului. Iar printre invitaţii din Aula Magna, blagosloveşte Înalt Prea Sfinţitul Teodosie Coruptul. La acea vreme, era Teodosie Hoţul sau Teodosie Escrocul; încă nu intrase pe fir Direcţia Naţională Anticorupţie.

Mi-a plăcut discursul şi mai ales veşmântul universitar al d-lui Pleşu. Nu este cusut cu aur ca mantia preasfinţiţilor, dar îmbracă într-un sporostegiu princiar preaplinul sapienţei. Digerabile glumiţele, deşi calităţile d-lui Pleşu sunt mai degrabă scriitoriceşti, nu oratorice. Trecând peste cacofonii şi bâlbâieli, am avut impresia că elocvența a fost sabotată dintr-un exces de comoditate (atunci când începi să spui ceva, dar te înmoaie lenea pe la mijloc).
Continue reading

Pleşu et humanitas

Plesu-si-LiiceanuPetronela Rotar, scriitoare şi jurnalistă de incontestabil succes, îşi ascute peniţa, agoniseşte în pieptu-i generos rezerve de aer şi trâmbiţează asediul. “O să mă ştii de undeva” scrâșneşte printre dinţii de joagăr, în timp ce catapultează “bombe” spre Reduta Pleşu.

Povestea Petronelei pare scenariu de telenovelă low cost. Personajele sunt subţiri, stinghere în situaţii neverosimile.
Pe scurt: Angajata unei librării Humamitas a fost concediată pentru că nu l-a recunoscut pe Andrei Pleşu şi nu i-a făcut reducere la cărţile achiziţionate. Vexat de tratamentul teluric aplicat, înaripatul Pleşu l-a sunat pe Liiceanu (patron la Humanitas, prieten cu Pleşu, vâlcean cu mine).

Cum să fie posibil aşa ceva? Scenariu nereuşit, personaje subţiri, telenovelă low cost, v-am spus. Cum să sufere d-l Andrei Pleşu de o vanitate aşa meschină? Dânsul este Scriitorul, Filozoful, Înaripatul, Zburătorul. Nu se poate, mon cher! Hai, treacă-meargă un ecler, o escapadă gastronomică nevinovată printre cele lumeşti. Dar să te umanizezi cu aşa mărunţişuri, până la banalizare şi lehamite, nu pot crede. Nu pot! E ficţiune!
Continue reading

Revoluționarul

Așa cum v-am promis, am fost prezent la protestul organizat pentru Andrei Pleșu în Piața Universității. Titlul a fost: “Deschideți cărțile, închideți Antenele

_MG_0454Am simțit ceva ghionturi de piuneză în inimă când am aflat că organizarea a picat în mâinile lui Robert Colonel Turcescu, Goofy Neamțu și Andrușca Pora, dar na…am apucat să promit.

Protestul a fost sub orice critică. S-a strâns în momentul de maximă învolburare o gloată de vreo 3-4 sute de apatici. Mai multă energie am eliberat noi în gimnaziu la campionatul de fotbal între clase.

Chiar am sperat la o mișcare inspirată și responsabilă din partea intelectualității revoltate. Un moment zero al refulării kitschului, o primă bătaie rebelă a inimii prin care sângele fierbinte este azvârlit spre neuronii însetați de revoluția emancipării.
Continue reading

Bădisme…

V-ați întrebat vreodată de ce Mircea Badea explică în amănunt “glumele” pe care le face, oricât de evidente ar fi?
Pentru că este o persoană publică experimentată și își cunoaște foaaarte bine publicul:
badea 2
În altă ordine de idei, duminica asta voi fi prezent în Piața Universității, începând cu ora 18:30. Nu mă interesează Andrei Pleșu, candidatul dreptei. Consider chiar superfluă orice implicare politică a d-lui Pleșu. Dar mă interesează dreptul la normalitate și la o societate sănătoasă.
Continue reading