Pentru poza asta a stat Dani jumătate de oră în apă aproape înghețată, după cum se plânge aici, că abia în zilele alea a aflat săracul câte chinuri cere arta și de unde vine vorba cu ”cere sacrificii”.
Iar pentru asta am bătut drum lung până în Deltă, să găsim o copilă de cazac cu floare-n păr, pe care Dani a fermecat-o în stilul său caracteristic – a făcut-o să râdă de mi-a stricat zeci de cadre, că-mi venea să-i bag pe amândoi în stuf și să-i las acolo…
Cu imaginile astea cea mai cea carte de aventuri culinare începe să prindă contur și intră în stadiul de finalizare, lucru ce sper să aibă loc până la finalul lunii (na, dacă Brad Pitt al nostru s-a trezit, cu toată îndemânarea și agilitatea pe care mi-a demonstrat-o în lunile astea de filmare, să-și dea drumul cu țoacla la vale fără frâne..).
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|
Ok, ca să nu existe confuzii.. Fata râdea de mine ca la desene animate. A şi spus (de mai multe ori) “Buaahahahaha, ce faţă ai!” Ziceai că s-a întâlnit cu Mickey Mouse.