S-a tot vorbit în spaţiul public despre “ruperea României”, aşezarea cetăţenilor în poziţii agresive, formând două tabere rivale. N-aş fi crezut grozăvia, dacă nu îi vedeam pe manifestanţii de la Cotroceni, sincer şi aprig revoltaţi. Violenţi (verbal şi fizic), reproşându-i cu furie preşedintelui Iohannis că “a rupt România”.
Da, aşa este. Spiritul României a crăpat în două jumătăţi incompatibile. Ce a funcţionat atâta vreme într-o căsătorie formală, clădită pe compromisuri tacite, s-a rupt acum în două feţe schimonosite de amărăciune. Prima, cu vârful nasului în Piaţa Victoriei. A doua, la Cotroceni şi în indigența blocurilor turn, umede şi reci. Acolo unde mestecă mămăligi şi tuşesc hârâit milioanele care au legitimat divorţul prin vot.
Ciudat arată Bucureştiul cu trei sute de mii de cetăţeni protestând în stradă împotriva PSD. Este acelaşi Bucureşti care şi-a ales primarul general şi TOŢI primarii de sector din partidul hulit. Niciodată în ultimul sfert de veac nu a mai existat o asemenea ruptură socială.
Şi nu, vinovat nu este Iohannis.
Vinovaţi sunt mercenarii racolaţi de presa subjugată politic. Răul şi-a dezvoltat sămânţa în carcasele celor două mari televiziuni de propagandă politică: RTV şi Antena3.
Stăpânind tehnica manipulării şi eliberaţi de orice scrupule, mercenarii au lovit sistematic în psihicul omului de rând, până au reuşit să-l surpe.
Au profitat de sărăcia şi mizeria lor, le-au exploatat la maximum slăbiciunile, le-au umplut goliciunea intelectuală cu informaţii false. Ce şanse are un biet lipsit de educaţie, convins de pe vremea tinereţilor tovărăşeşti că în televizor sălăsluieşte adevărul?
Vorbim despre oameni care au pierdut prea multe trenuri. Între timp, li s-au închis şi gările. Acum se clatină pe muchia peronului, abandonaţi, îngânând troncănitul mocăniţei din amintiri alb-negru.
Sunt oameni uitaţi pe frecvenţe scoase din uz, incapabili să mai recupereze, imposibil de integrat într-un dialog franc.
Dar foarte uşor de amăgit, de minţit, de înrolat într-un război ce nu le aparţine.
Aceşti mercenari media, hâzi sufleteşte, sunt blamabili în egală măsură cu politicienii corupţi. Prinşi în cârdăşie, au profitat de necazul celor slabi, asigurându-se că vor rămâne săraci, dezinformaţi şi necăjiţi.
Ei sunt gâzii poporului si merită tot dispreţul nostru, nu doar acum, când tremurăm în stradă cu steaguri şi pancarte. Amintirea hidoşilor trebuie adânc gravată în lespedea amintirilor. Iar ei pomeniţi peste generaţii, atunci când cei mai tineri vor întreba ce s-a întâmplat cu ţara lor.
