De doi ani jumate, cei peste o sută de mii de locuitori ai cartierului Berceni sunt zilnic testaţi psihologic. Puşi în condiţii extreme de disconfort psihic, chinuiţi, subiecţii experimentului încep să crape. Nu degeaba avem ditai spitalul de nebuni în mijlocul cartierului.

Cea mai bună metodă de tortură, supliciul suprem gândit de administratorii experimentului presupune o intersecţie şi fonduri europene. În mai 2014, au început lucrările la pasajul Piaţa Sudului. Cu ocazia asta, s-a blocat complet cel mai important nod rutier al cartierului. Şi se stă, la propriu, o oră în intersecţie. Stai o oră ca să deschizi poarta cartierului. Te uiţi la poartă ca viţelul şi rumegi.

Termenul iniţial pentru tăiatul panglicii a fost finalul lui 2015. S-a amânat pentru jumatea lui 2016, apoi finalul lui 2016. Iar vara trecută, a venit proaspăt-unsa Firea să ne anunţe că mai devreme de 2019 nu se poate. Hai, decembrie 2018, prin eforturi urieşeşti.
Încă doi ani jumate de rumegat în interesecţie. Muuu!

De fiecare dată când sunt în maşină cu un taximetrist care îşi blesteamă zilele, ocările sunt vărsate în capul Doreilor care fie moţăie în pickhammere, fie sforăie în cazmale. “Aşa-i românul! Când munceşte la nemţi, zbârnâie. Iar la el acasă îşi bate joc.”

Asta e senzaţia naturală, prima concluzie la care ajungi când vezi cinci Gigei dând sfaturi în jurul unei gropi. Din cauza lor, 2015 s-a transformat în 2019.

Vedeţi acest Lidl construit peste strada mea? În urmă cu patru luni, perimetrul respectiv era acoperit de moviliţe şi bălării, o mini-junglă unde căţelele erau călărite de şobolani şi fătau pui mutanţi.

După patru luni.
E mai complicat de construit un pasaj decât un Lidl? Evident. Ideea este respectarea termenului, nu durata proiectului. De ce pasajul s-a lungit din 2015 în 2019, iar supermarketul se va deschide joi la ora 7:30, aşa cum s-a anunţat de la început?
Să fie problema românului care munceşte în România sau al celor care administrează proiectul?

Firmele private au demonstrat că seriozitatea şi competenţa nu au legătură cu naţionalitatea. Lidl nu a venit cu muncitorii lor nemţi, tot Gigeii noştri au înfipt prima lopată şi vor da ultima mistrie, înainte de joi, ora 7:30.

De ce statul român face întotdeauna treabă de mântuială ori deloc? Nu este din cauza Gigeilor, ci a planturoşilor şi a coţofenelor de prin birouri. Sunt nişte anomalii praxiologice – Rezultate minime la preţuri maxime.
Atunci când în administraţia statului român vor lucra manageri, nu coţofene limbute şi scrofi, poate nu ne mai irosim vieţile rumegând în intersecţii.