Dacă într-un cârd de ciori infiltrezi un porumbel alb, va putea fi observat în orice etapă a zborului, indiferent de distanță. Peste nouă blocuri turn și nouă Mega Image poate zbura cârdul; puțintel din vârful aripii trebuie să străpungă decorul negru de cioară și vei striga luminat „Uite porumbelul alb!”.
Am această senzație de fiecare dată când ajung la Therme. Este o oază. Dacă ai crede că lumea se termină odată cu granițele românești, nu ți-ai putea explica existența Therme. Te-ai uita spre palmierii înalți de 30 m. și ai vedea tot porumbul din câmp. La fel cum mayașii s-au uitat la prima corabie și au văzut oceanul, nimic mai mult. Mintea lor nu putea concepe existența unei corăbii.
Sunt șanse mari ca povestea cu mayașii să nu aibă sâmbure de adevăr. Dar Therme este o oază. În câmp, în România, în decorul negru: porumbelul alb.
Continue reading