Pentru cei care aţi văzut păstrăv doar în pieţe şi în Carrefour, priviţi, respiraţi adânc, priviţi din nou şi vă minunaţi. Da, aşa arată un păstrăv adevărat. Nu imitaţiile cu gust de carton pe care le cumpără bucureştenii prin restaurante, la preţ de sprâncene marinate de panda.
Ce-i drept, nici eu nu am pipăit până acum vreun păstrăv sălbatic. Nici măcar pe cel din poză. În timp ce Vlad prindea şi elibera la foc automat toată fauna unui pârâu de doi paşi lăţime, eu mă zvârcoleam, cufundat în nămol până la genunchi, cu undiţa agăţată în brad. Care brad? Oricare. Timp de vreo 2 ore, cât am încercat să lansez linguriţa în apă, am agăţat toţi brazii, de pe ambele maluri.
Aşa se întâmplă când un pescar de şes, specializat pe cărăşel de juma de palmă şi oblete, este scos din elementul lui. M-am zgâriat prin toţi mărăcinii, am brăzdat cu genunchii tot glodul cu miros de canal. Vedeam şerpii cum îmi taie calea, în timp ce simţeam pişcături pe la gleznele acoperite de buruieni mlăştinoase.
Eram echipat cu pantaloni trei sferturi şi adidaşi, bineînţeles. Doar ştiam că merg la pescuit, nu la vânătoare de draci.
Şi când am isprăvit drumul iniţierii până pe malul firicelului de apă, mi-am dat seama că tot efortul a fost în zadar. La fiecare lansare, linguriţa mea se agăţa de prima piatră de pe fundul pârâului.
Trebuia să port linguriţa într-o adâncime cât palma, nici la suprafaţă, dar nici pe fund, cu precizie de centimetru. Iar experimentatul pescar de şes, spaima puietului şi a mormolocilor, nu este încă suficient de tehnic…
Mda, prost profesor ai avut…
A incercat sa-mi arate cum se prinde. Doar ca m-am ratacit in vegetatia aia scarboasa si am ratat toate capturile lui Vlad :))
Am vazut pestii doar in poze.
Trebuia sa-l filmezi toata ziua, sa vezi miscarile in teorie si sa ai si pentru dupa material didactic. Dupa care sa exersezi aruncaturi pe uscat. Pana cand simti ca controlezi undita suficient de bine, ca sa incerci pe apa.
Asta trebuia sa-ti spuna Vlad…
“Trebuia sa-l filmezi toata ziua, sa vezi miscarile in teorie si sa ai si pentru dupa material didactic. Dupa care sa exersezi aruncaturi pe uscat. Pana cand simti ca controlezi undita suficient de bine, ca sa incerci pe apa.”
Hary, nu avem chiar ATAT de mult timp liber :)))
Dani, atunci ceva faceti gresit…:))
mai baieti…voi filmati la Brokeback Mountain2 ? 😀
Cum sa vie scarboasa vegetatia?
Iar despre pastrav, stai linistit ca nu numai bucurestenii il cumpara… in toata tara e asa 🙂
ce aveti mah cu pastravii de crescatorie? Sunt foarte buni cei de la Metro. Important este sa fie proaspeti si sa stii sa-i prepari.
A fost o partidă scurtă de vreo 3 ore în căutare de poză cu păstrăv și hribi. Hribu nema, iar pentru că Dani a rămas undeva înțepenit în jungla de acolo și pozele au ieșit cam chinuite.
Hary, cursul respectiv este probabil cea mai grea pistă de păstrăv din țară, aproape imposibilă. Undeva la 95% din pescarii experimentați nu s-ar descurca acolo, mă gândesc că de asta mai are și păstrăv.
Când Dan spunea că trebuia sa lansezi și să porți lingurița la centimetru nu exagera, dacă vrei să prinzi acolo așa trebuie să dai și trebuie să-ți iasă în primul sau al doilea lanseu, dacă recuperezi de două ori și ai ratat linia nu-ți mai trage nici dracu.
Ideea era ca Dani să țină aproape de mine (era clar că nu o să prindă nimic) să vadă finețea pescuitului în cele mai grele condiții, să bage la cap și să țină păstrăvul pentru poză când îl prind (eu pe de altă parte eram sigur că iau). El însă a avut alte planuri (stat câte-un sfert de oră într-un loc, așteptat să vin eu înapoi – de parc-ar fi fost cineva nebun să vină tot prin copacii aia suspendați pe mlaștină fără să iasă la drum, mers ca donșoara să nu i se ude adidașii- deși îi udase în primele 2 minute când am luat-o printr-o mlaștină și așa mai departe).
Pentru pescarul din Dani a fost o experiență benefică, de trezire la realitate, după ce el credea că prinsul a trei creioane de știucă în deltă înseamnă că și-a ridicat skilurile nemaiîntâlnit. Acu știe ce înseamnă pescuit tehnic și oricare altă apă o să i se pară umană de-acum înainte…
Vlad,
ai tu ceva trasaturi sadice in tine, recunoaste…:))
:))))))) s-ar putea să fi fost prea mare șocul pentru Dani ca să prindă frumusețea extraordinară a unui păstrăv sălbatic prins într-o apă încolăcită de cetină și copaci căzuți, de pietre cu mușchi și protejată de niște maluri aproape imposibil de pătruns fără leziuni :)))
Hary, diferența dintre un păstrăv sălbatic și unu de crescătore este aceeași cu cea dintre roșiile pe care le cumperi din supermarket în aprilie și cele pe care le culegi de la bunica în august, adică nu există legătură.
Nu că nu ai putea scoate un dish bun dintr-o bucată de carton dar eu prefer totuși peștele :)))
Vlad,
nu-i buna comparatia.
Pastravul de crescatorie nu e din carton.
Iar diferentele de gust, le simti numai daca nu-l condimentezi deloc. Adica daca il mananci ori crud, ori inabusit.
Cum ai pus ceva mujdei de usturoi langa pastrav, iti garantez ca cel din crescatorie e mai bun. Iar daca-l faci in stilul morarului, adica prajit lent in unt si ulei de migdale, cu bucati de migale rase pe el, la fel, cel de crescatorie e mai bun.
Daca prinzi un pastrav salbatic de 500 gr spre 1 kg, se schimba treaba. Atunci da, carnea are alta consistenta.
Insa decat frunzele alea salbatice de 50 – 100 gr, mai bine pastrav de crescatorie de 400 gr / buc.
Hary, nu, nu, nu, nu. Păstrăvul de crescătorie, din cauza alimentației exclusive cu granule, nu mai are gust de păstrăv.
Că tu îmi povestești de cum îi dau tu gust cu mujdei, migdale și alte alea nu face decât să demonstreze ce eu și toți ăștia care mai știm cum ar trebuie să fie carnea de păstrăv o știm (cuvântul de bază e în propoziția asta – știm, știm cum e carnea de păstrăv :)))).
Rămâne pe viitor să aduc niște păstrăv sălbatic (nu scoabe de 100 de grame ci la gramajul lui ideal pentru mâncat 300-500 de grame) și să-l gătești lângă unul crescut cu granule și după aia vizităm din nou discuția 🙂
Hary, daca ajung prin august la Olanu, o sa iti trimit prin curier un kg de rosii 😉
Am fost si eu sambata dimineata la pescuit pe o balta de langa Bucuresti. M-am inarmat cu doua telescopice, rame, mamaliga si porumb si am purces la drum. Am reusit sa prind doar 18 carasei in juma de zi:))
sa-ti povesteasca Dani ce a reusit el sa prinda pe balta in Bucuresti :)))))
Da, bine mă…Eu am fost la pescuit in parc, nu pe balta. Sunt cu totul alte conditii.
Las’ ca am prins si eu d-aia de 1cm dar i-am aruncat inapoi 🙂 Am mai prins si vreo 4 broaste testoase, una mi-a rupt si firul cand am tras-o.