Ce este democraţia? Puterea poporului (demos, kratos). Mai exact, o formă de organizare și conducere politică a societății, în care puterea supremă este exercitată de popor. Din start, realizăm că însăşi definiţia sistemelor democratice este o utopie.
Cum ar putea un popor să exercite puterea? Prin decizia majorităţii, evident. Un om, un vot, indivizi egali, puterea majorităţii şi restul balivernelor repetate ca un huruit de moară stricată. Statistic este demonstrat că în orice comunitate, indiferent de organizare, majoritatea este alcătuită din oameni simpli. Mai exact, cei mulţi şi proşti.
Oare în ce univers paralel, indiferent de mediu şi specie, cei mulţi şi proşti iau deciziile? Cei mulţi şi proşti exercită puterea în detrimentul celor puţini şi inteligenţi. Da, sigur. Asta se poate întâmpla doar în fantasmagoria legendelor democratice. Altfel, este împotriva naturii. Niciodată turma de bivoli nu va vâna haita de hiene. Chit că sunt mai mari, mai puternici şi mai numeroşi.
Până şi principiile de bază ale democraţiei sunt construite pe nişte munţi de ipocrizie. Suveranitatea poporului? Da, atât timp cât altă democraţie mai mare este de acord cu activitatea democraţiei tale mai mici. Domnia majoritatii? Sigur. Fiecare bivol este domnitor în căpşorul lui cornut, până îl haleşte hiena.
Respectarea procedurilor legale? Da, asta dacă nu eşti în vârful lanţului trofic. “When the President does it, that means that it’s not illegal.” Citat din Richard Nixon, unul dintre tăticii democraţiei. Declaraţia respectivă l-a costat scump. Nu pentru că ar fi falsă. Ci pentru că Nixon a fost suficient de naiv încât să ignore adevăratul principiu al democraţiei: Ipocrizia
Garantarea drepturilor fundamentale ale omului? Da, dar nu ale fiecărui om în parte. Asta, din nou, ar fi ceva imposibil, cu toată bunăvoința haitei de hiene. “Unde-i lege nu-i tocmeală”, “Toţi suntem egali în faţa legii”. De câte ori aţi auzit demagogiile astea perfide? Nu, nu suntem toţi egali în faţa legii. Nu, nu avem toţi drepturi egale. Pentru că, surpriză, mare surpriză… Nu ne-am născut şi nu suntem egali!
Caz concret: Dacă eu, cetăţean al statului democratic România, de etnie română, întreţin relaţii sexuale cu o minoră, sunt acuzat de viol. Dacă un alt cetăţean al statului democratic România, de etnie ţigănească, întreţine relaţii sexuale cu o minoră, se pune de o nuntă cu lăutari, elicoptere şi naşi politicieni. Dar nimeni şi nimic nu este mai presus de lege. Doar legea ţigănească. Şi alte legi.
Cazul concret se poate lejer extrapola pentru alte sisteme democratice. Comunităţile amish din SUA sunt democratice? Se respectă drepturile omului? Dar în comunitatea creştină Gloriavale din Noua Zeelandă, altă democraţie de succes, se respectă drepturile omului? Principiile şi legile democratice? Aproximativ. Cu excepţia fetelor care sunt obligate să se mărite de la prima menstruaţie şi apoi să toarne câte 15-20 de copii. Şi cu alte câteva excepţii…
Şi totuşi, cum de rezistă democraţia? Cum rezistă şi câştigă acest sistem profund ipocrit şi plin de excepţii scandaloase? Sistemul democratic este un organism care supravieţuieşte hrănindu-se cu propriile tumori. Marile defecte sunt în acelaşi timp principalele calităţi. Democraţia funcţionează tocmai datorită ipocriziei, minciunilor şi manipulărilor care ţin liniştită turma de bivoli.
Funcţionează datorită abuzurilor, datorită excepţiilor. Orice individ şi orice lege trebuie să se supună sacrificiului pentru interesul general. Da, minore de 12-13 ani sunt măritate cu forţa. Ce s-ar întâmpla dacă s-a aplica legea şi pentru ei, câteva milioane? Multe milioane. Nu mai bine ascundem problema sub legi ţigăneşti şi comunităţi creştine?
Până la urmă, tot ceea ce contează este funcţionalitatea sistemului, productivitatea societăţii. Iar pentru asta avem nevoie de ipocrizie, manipulare, bivoli şi hiene.
“Niciodată turma de bivoli nu va vâna haita de hiene.”
Funny pentru ca fix asta se intampla acum in Romania :))
In rest, nu consider ca democratia ca forma “de organizare și conducere politică a societății” si principiile democratice sunt construite pe ipocrizie si falsitate.
Asta se intampla doar in tari/societati decadente dpdv al valorilor crestine, hiper influentate de valori materiale sau aflata in tranzitie ideologica.
De aceea democratiile sunt unele mai bine si altele mai prost functionale. Exista democratii mai stabile politic si altele mai instabile. Mai decadente si mai bogate spiritual.
Cele instabile politic sau decadente spiritual sunt cele in care tumorile de care vorbesti tu, au inceput sa metastazeze democratia.
Nici vorba ca democratia sa se hraneasca cu aceste tumori, mai degraba as spune ca democratia le poate tine sub control (atata timp cat este vorba despre exceptii care nu afecteaza si pun sub semnul intrebarii regula), pana la un anumit punct.
Hary, România are cei mai cuminţei bivoli. De ce crezi că bivolii vânează haita de hiene? Pentru mine este destul de evident că, momentan, hienele se hârjonesc între ele. Iar bivolii pasc liniştiţi, ca de obicei. Aşteptând să ajungă în inevitabilul intestin de hienă.
Când spun că democraţia se hrâneşte cu propriile tumori, mă refer la faptul că democraţia reală funcţionează tocmai datorită abaterilor de la democraţia teoretică. Nu cred că se poate vreodată aplica întru totul teoria democraţiei, ca la carte. Pentru că este o conceptie incompatibilă cu practica.
Conform teoriei, bivolii conduc. ERROR, imposibil aşa ceva.
Bivolii au prins gustul dulce al razbunarii, s-au transformat din pasnice rumegatoare in vanatori inflacarati de hiene.
Tocmai pentru ca hienele se harjonesc intre ele se intampla acest lucru, iar presa doar hraneste instinctul de razbunare bivolicesc…:))
“Conform teoriei, bivolii conduc. ERROR, imposibil aşa ceva.”
Ba da, fix asta se intampla intro democratie matura si functionala.
O majoritate de cetateni isi alege prin vot democratic liderii (politicieni) care primesc un mandat (limitat in timp) de conducere. Liderii reprezinta vointa si interesele majoritatii. Daca dezamagesc, sunt schimbati tot de majoritate, la urmatoarele alegeri. Puterea celor multi consta asadar in faptul ca ei isi aleg liderii care sa-i reprezinte. Exista democratii functionale unde chiar asa se intampla, de exemplu Germania.
Asta nu inseamna ca intr-un sistem democratic functional, nu pot aparea anomalii, exceptii si abateri. O tara este ca un organism viu, care se confrunta cu tot felul de boli provocate de factori externi (virusi, bacterii) sau interni (celule rebele antisistem = tumori), care pot pune in pericol viata. Democratia este in aceasta analogie, forma de organizare, setul de reguli cu drepturi si obligatii, care guverneaza peste procesele organismului viu, adica codul genetic.
Sunt de-acord cu tine ca este greu de imaginat o forma de organizare politica si sociala perfecta, la fel cum nu poate exista un cod genetic perfect functional, fara cusur. Asta nu din cauza democratiei-in-sine care este utopica, ci din pricina mediului la care este expus si cu care interactioneaza, aka societatea civila si valorile ei.