Preţul integrităţii tale

Mărturisesc cu regret că nu există personalităţi româneşti contemporane pe care să le urmăresc entuziast, sedus de integritatea şi talentul emanate. Am avut câţiva pretendenţi, dar în timp mi s-a stins văpaia. Fie din cauza maturizării, fie zgâriat de grosolănia evenimentelor.

Nu caut perfecţiune, înţeleg natura umană, slăbiciunile speciei, realitatea că orice structură are un punct critic la care va crăpa. Repugnanţa mea se declanşează atunci când, urcaţi pe un piedestal, diverşi indivizi ţin musai să ne fluture himere, idealuri menite să le pudreze orgoliul. Nimeni nu le-a cerut să îmbrace corsete feciorelnice şi totuşi…
Continue reading

România anului 2015

romania 2015Mi-am adus aminte de ACEST articol postat în luna iunie. Mai exact, de următoarele paragrafe:

“Toată lumea a pornit într-un galop nebun spre mormanul de bani; măcar siguranţă materială, dacă nu înavuţire. A venit noua epocă, cea a posibilităţilor, cea în care cu toţii aveam şansa să trăim ca vesticii atât de invidiaţi în filmele rulate pe video. A început vânătoarea celebrului “Să mă realizez în viaţă!”

Efectul: Am construit câteva vile de neam prost, am rulat câteva maşini germane la mâna a două şi a treia. Şi am reuşit “marea performanţă” de a ne mutila spiritual. Ne-am oprit şi dezmembrat toate motoraşele interne responsabile cu generarea spiritualităţii. Nu de alta, dar erau prea grele şi ne-ar fi împiedicat în galopul nostru nebun spre “M-am realizat în viaţă”.

De ce mi-au venit în minte cele două paragrafe, taman acum, într-un noiembrie călâi-băltos, volatil? Am strănutat de dimineaţă mai voiniceşte, am risipit ceţurile şi am văzut lumea cum se dizolvă şi curge spre neant, în exalații efemere.
Mi-am reamintit cele două paragrafe pentru că am avut dreptate. Suntem bucata de unt care se visează granit, într-o tigaie încinsă.
Continue reading

Ipocrizia sistemelor democratice

big_cowCe este democraţia? Puterea poporului (demos, kratos). Mai exact, o formă de organizare și conducere politică a societății, în care puterea supremă este exercitată de popor. Din start, realizăm că însăşi definiţia sistemelor democratice este o utopie.

Cum ar putea un popor să exercite puterea? Prin decizia majorităţii, evident. Un om, un vot, indivizi egali, puterea majorităţii şi restul balivernelor repetate ca un huruit de moară stricată. Statistic este demonstrat că în orice comunitate, indiferent de organizare, majoritatea este alcătuită din oameni simpli. Mai exact, cei mulţi şi proşti.

Oare în ce univers paralel, indiferent de mediu şi specie, cei mulţi şi proşti iau deciziile? Cei mulţi şi proşti exercită puterea în detrimentul celor puţini şi inteligenţi. Da, sigur. Asta se poate întâmpla doar în fantasmagoria legendelor democratice. Altfel, este împotriva naturii. Niciodată turma de bivoli nu va vâna haita de hiene. Chit că sunt mai mari, mai puternici şi mai numeroşi.
Continue reading