Puterea poporului, limitele democraţiei

democratie

“Democraţia este cel mai prost regim politic, exceptându-le pe toate celelalte care au fost încercate.” (Churchill, tradus de mine).

Sir Winston Churchill a spus asta în Parlamentul Britanic (Camera Comunelor, mai exact), anticipând emanația democratică a poporului său, 70 de ani mai târziu.
Astăzi, 24 iunie 2016, milioane de britanici şi zeci de milioane de europeni aprobă citatul imortalizat la 11 noiembrie 1947. În special prima parte, înainte de virgulă.

În presa centrală britanică  au apărut deja analizele demografice şi s-au tras concluzii uşor de anticipat:

Au votat “Leave” (adică Brexit) preponderent vârstnicii, persoanele cu studii sub medie, locuitorii periferiilor, persoanele cu venituri mici sau fără loc de muncă.
Sună cunoscut?

Să nu aveţi cumva impresia că doar pipernicitul nostru popor duce în spinare blestemul plebeului ignorant. În orice societate, majoritatea este formată din persoane submediocre intelectual (este matematică, nu spumegare mizantropică).

Întrebarea logică: Conştienţi de realitatea matematică, o fi bine să lăsăm majoritatea să decidă direcţia societăţii, prin vot direct?
Conform democraţiei pure, citite şi înţelese în forma ingenuă, da. Nu este doar “bine” ci şi obligatoriu!

Londra este într-un mixaj de nedumerire şi îngrijorare. În marile oraşe, cetăţenii educaţi şi informaţi ai societăţii britanice au rămas suspendaţi în bula lor. Pentru că, în bula lor, nu există sărăcie, furie, revoltă şi vulnerabilitate faţă de demagogia liderilor extremişti.

Sunt la fel ca unii prieteni pe care îi mai întâlnesc la bere. De fiecare dată, sunt uluiţi de victoria PSD-ului “Cum? Dar nu i-a votat nimeni!”

Nu există motive logice pentru care societatea britanică, în integritatea ei, va avea o viaţă mai uşoară începând de astăzi. Iar atunci când urmările vor aduce primele semne de usturime, va creşte şi aversiunea cetăţenilor educaţi din marile oraşe faţă de “plebeul ignorant”.

Mai grav, sunt şanse foarte mari ca acest tip de referendum să transforme “Leave” în “Ausfahrt” şi “Depart”. Totuşi, chiar suntem dispuşi să lăsăm majoritatea să decidă soarta societăţii prin vot direct?!
Este uşor de anticipat ce ar alege majoritatea dacă la referendum s-ar propune legi ca “Taxe la jumate”, “Salariu minim dublu”, “Taxe însutite pentru bogaţi”, “Apartamente pentru toată lumea”.

Problema transcende soarta UE. De fapt, este vorba despre soarta sistemului democratic. Liderii europeni trebuie să înveţe din acest răsunător eşec. Trebuie să admită iminența colapsului, atunci când dai putere directă de decizie unei majorităţi interesate exclusiv de Kardashian şi Got Talent.

Foto: Pawel Kuczynski

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş