Dom’le, știi cum țășnea apa din chiuvetă? Ca gheizerele din Islanda, omule.
Alaltăieri seară am avut plăcuta surpriză să fiu atacat de apă în bucătăria proprie și personală. Ca spartanii a venit pe mine, de m-a udat de sus până jos. Cum deja îmi demonstrasem abilitățile de instalator cu vreo lună în urmă, reparând mașina de spălat (adică desfăcând-o cu chinuri colosale la spate și apoi observând că problema e de fapt o sârmă rămasă în interior – atenție capcană pentru cititorii fazani) bineînțeles că mi-am flexat mușchii și-am zis că rezolv problema.
Buuuuuun. Am investigat atent sursa izvorului și-am văzut că furtunul de apă caldă ce intră în fundul robinetului (limbaj tehnic de instalator) e fisurat. Am închis apa caldă și-am așteptat să-mi vină la nas un furtun de schimb. Și-a venit a doua zi, cu nevasta.
Chei n-am, decât aia pentru butelie și aia pentru casă, bine și aia pentru mașină. Numa că prima e extrem de deșteaptă și are un șurub cu care se strânge și se desface de la mic la mare. Numai instalatorii de mare clasă au așa ceva.
M-am băgat sub chiuvetă, într-un spațiu unde cu greu ar încape un iepure (cred că am ceva gene de șarpe în mine, așa m-am strecurat de miraculos) și-am pus cheia la treabă. Din cauza poziției nu puteam să rotesc șmecheria mai mult de jumătate de milimetru o dată, după care trebuia să scot cheia și să o potrivesc din nou. Și dă-i și dă-i și dă-i. Lac de sudoare, amorțit total, cu genunchii tremurând, am reușit să ies de acolo cu furtunul defect în mâini.
A urmat altă repriză de tortură până l-am înlocuit. Ei, abia după ce am testat acuratețea reparației a început distracția. Vedeți voi, de vreo 2 luni robinetul respectiv se bălăngănea în toate părțile, după cum îl trăgea utilizatorul, chestie care ar fi fost în regulă dacă n-ar fi fost făcut să stea fix.
– Dacă-l lași așa, o să se rupă din nou.
– Și ce spanac vrei să-i fac? M-am uitat și nu are nimic sub să-l țină într-un loc.
– Așa? – numa ridică odată din sprâncene și se bagă și ea sub chiuvetă. Numai că ei i-a fost mai ușor că nu e cât un porcan de tăiat.
Iese imediat înapoi c-un șurub lung cât un deget.
– Uite, tati!
Ce naiba să fac cu șurubul ăla? Intra în robinet fără să treacă prin nimic, clar nu făcea nicio diferență.
– N-are treabă – zic eu, cu vena de instalator deja pulsând.
Așa de strașnic am stat pe poziție, încât fix 3 minute mai târziu era din nou între țevi. Am băgat șurubul unde trebuia, am rotit acolo până am leșinat și-am ieșit din nou anchilozat.
– Tot mișcă, tati!
– Normal că mișcă.
– Adică mai trebuia ceva?
– Probabil.
În apărarea mea, nicio clipă nu am crezut că s-a stricat ceva acolo cât timp chiuveta a fost a noastră. Așa e cu statul în chirie și nici prin cap nu mi-a trecut că piesele necesare chiar sunt căzute printre borcanele cu compot.
– Uite, tati, am găsit și-o garnitură.
O prostie de cauciuc cu trei găuri, moale și subțire. Ce diferență să facă?
– Nu folosește la nimic, nici nu am cum s-o prind.
Na, dacă tot a găsit cauciucul, hai și să-l pun… bagă-te înapoi sub chiuveta pentru fachiri și desfă ambele furtunuri și trece-le prin garnitură.
Zis și făcut, nicio schimbare.
– Uite, tati, am găsit și-o piuliță mare. Asta cred că ține garnitura cum trebuie.
Pe cuvânt că eram mai mult mort decât viu. Aveam deja febră musculară și genunchii ziceai că vin după 8 ore de jucat tenis. Nici nu mai vorbeam, mârâiam așa vreo două vocale sugestive…
Am pus și piulița respectivă, garnitura stătea perfect dar robinetul tot se mișca liber ca un fluturaș. M-am uitat spre nevastă-mea cu gingășia unui taur și-am plecat pufnind tot ca bovina abia amintită.
Nici nu trec zece secunde c-aud din bucătărie:
– Tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, am găsit ce trebuia.
Găsise o bucată de fontă-titan-oțel ce părea într-adevăr piesa lipsă. Iară bagă-te, iară desfă…
Știți cum stă acuma robinetul? Fix și țanțos ca bradul pe munte. Așa instalator mai rar. Azi nu știam de ce mă doare totul, de la spate până la degetul mic de la piciorul stâng, pe care mi l-am prins sub aragaz, încercând să mă împing mai adânc în măruntaiele chiuvetei.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|
Of, of. Copiii din ziua de azi nu au pic de respect pentru părinți! 🙂