Aveţi “frică de avion”? Dar de automobil?

Niciodată nu am înţeles de ce transportul aerian este considerat de mulţi o activitate riscantă. Asta în ciuda statisticilor care îl plasează pe locul secund în topul celor mai sigure mijloace de transport, după cel feroviar. În cazul unora, s-ar explica prin frica de necunoscut. Un fel de azteci care la vederea primei corăbii s-au pus în genunchi şi s-au rugat zeilor. După care au capitulat în faţa OPN-urilor (obiecte plutitoare neidentificate).

Şi dacă printr-o minune (a se citi siguranţă incredibilă dovedită în ultimul deceniu de transportul aerian) unii şi-au înfrânt frica şi s-au convertit, este suficient un singur incident aviatic pentru a se speria ca potârnichile. De data asta definitiv, gata să jure că ei în avion nu mai calcă.

Am auzit persoane care au renunţat la zborul cu avionul, şi-au reprogramat concedii, după actul terorist din Ucraina. Chit că ei zburau în Grecia. N-a mai contat că nu a fost vorba de o eroare umană sau defecţiune tehnică. Şi-au scuipat în sân şi au luat covrigul în braţe. Că nimeni nu strică racheta sol-aer pe un Logan. (Presupunând că Loganul ar zbura)

Nu am înţeles nici siguranţa dumnezeiască pe care o manifestă unii la volan, pornind de la premisa că ei sunt şoferii perfecţi şi, orice s-ar întâmpla, dibăcia lor nemaiîntâlnită îi va scoate din rahat. Dar ce faci în cazul în care mergi pe banda ta cu peste 100 şi din sens opus vine alt pestesutist, schimbându-şi traiectoria spre tine, pe ultimii 50 de metri? La o viteză cumulată de 200 Km/h, 50 de metri se parcurg în mai puţin de o secundă.

De ce ar face şoferul de pe sens opus aşa ceva? Pentru că a adormit, pentru că e nebun, pentru că e deprimat, pentru că l-a părăsit iubita, ca în cazul celor 6 morţi de noaptea trecută.
Examenul psihologic pentru carnetul auto este o ruşine. La fel şi cel medical. Orice bolnav (fizic sau psihic) devine colegul tău de drum şi te expediază în nefiintă cu tot vagonul tău de dibăcie olimpiană.

De fiecare dată m-am simţit în aer mult mai în siguranţă decât pe pământ. Chiar dacă am fost simplu pasager. Sau la comandă, singur în aeronavă, agăţat de cer în trei pale.