Dom’le, știi cum țășnea apa din chiuvetă? Ca gheizerele din Islanda, omule.
Alaltăieri seară am avut plăcuta surpriză să fiu atacat de apă în bucătăria proprie și personală. Ca spartanii a venit pe mine, de m-a udat de sus până jos. Cum deja îmi demonstrasem abilitățile de instalator cu vreo lună în urmă, reparând mașina de spălat (adică desfăcând-o cu chinuri colosale la spate și apoi observând că problema e de fapt o sârmă rămasă în interior – atenție capcană pentru cititorii fazani) bineînțeles că mi-am flexat mușchii și-am zis că rezolv problema.
Buuuuuun. Am investigat atent sursa izvorului și-am văzut că furtunul de apă caldă ce intră în fundul robinetului (limbaj tehnic de instalator) e fisurat. Am închis apa caldă și-am așteptat să-mi vină la nas un furtun de schimb. Și-a venit a doua zi, cu nevasta.
Chei n-am, decât aia pentru butelie și aia pentru casă, bine și aia pentru mașină. Numa că prima e extrem de deșteaptă și are un șurub cu care se strânge și se desface de la mic la mare. Numai instalatorii de mare clasă au așa ceva.
M-am băgat sub chiuvetă, într-un spațiu unde cu greu ar încape un iepure (cred că am ceva gene de șarpe în mine, așa m-am strecurat de miraculos) și-am pus cheia la treabă. Din cauza poziției nu puteam să rotesc șmecheria mai mult de jumătate de milimetru o dată, după care trebuia să scot cheia și să o potrivesc din nou. Și dă-i și dă-i și dă-i. Lac de sudoare, amorțit total, cu genunchii tremurând, am reușit să ies de acolo cu furtunul defect în mâini. Continue reading