Pătimaşul propovăduitor de loterii manțocăreşti pentru naivi, Igor Bergler, loveşte din nou. După ce şi-a creat mai multe conturi fantomă pentru “sabotarea” cărţilor publicate de colegul Vlad B. Popa, acum a descoperit o nouă supapă, să-şi depresurizeze pizma.
A fiert invidia-n tine când mi-ai văzut contul de facebook.
Înţelegeţi ce a făcut domnul Igor Bergler? O plângere la facebook. O plângere în care subsemnatul este acuzat de încălcarea drepturilor de autor. Pentru că am share-uit cele două articole (Biblia pierdută şi Biblia pierdută 2) pe pagina personală de facebook şi pagina reacţii.ro. Dar ce să vezi? Cele două articole ne aparţin şi au fost publicate pe acest site: reacţii.ro!
Fabuloasă logica lucrătorilor de la facebook. În sensul că apaţine fără îndoială lumii fabulelor. Băieţaşii şi fetişcanele din jurul maestrului Zuckerberg au o rupere totală şi irevocabilă faţă de clienţii lor – Câte zeci, sute de mil…câte miliarde sunteţi voi? Ok, fuck off! Cine aveţi impresia că se ocupă de ciondănelile voastre? Rezolvaţi problema între voi sau zvâr afară!
Igor Bergler, un speculant desăvârşit, are marea calitate de a simţi mirosul peştilor din jur. Nu toţi peştii put la fel, trebuie să ai rât antrenat ca să îi distingi şi să-i agăţi. Şi când zic rât, departe de mine orice intenţie peiorativă. Am vrut doar să-i laud înzestrările olfactive – cunoaştem cu toţii cei mai buni căutători de trufe.
Igor Bergler ştie cum şi pe cine să mintă. Între noi fie vorba, trebuie să ai un creieraş îngrijorător de plăpând ca să înghiţi chifteaua celor 10 mii de precomenzi. De ce ar exista nu 10 mii, ci măcar o sută de precomenzi pentru o maculatură scumpă, iscălită de un anonim ajuns la senectute?!
Nu contează. Noi plătim în stânga şi dreapta campanii mincinoase, laude şi mimări de orgasme mâzgoase:
În cazul de faţă, peştii pe care vrea râtosul să-i agaţe fac cu greu diferenţa între cartea de muncă şi cartea de bucate. Îi poţi minţi şi că ai vândut un milion de exemplare, într-un weekend la Băicoi. Doar au venit să muşte la momeală marca Abramburica.
Am multe de învăţat de la domnul Igor Bergler. Cum să speculez orice portiţă, cum să exploatez la maximum miserupismul (cazul facebook) şi candoarea (cazul publicului ţintă). Cum să vând o carte la fel cum aş vinde napolitane şi chiloţi. Cum să înot într-o mlaştină de rahat şi să-mi imaginez că fac împachetări cu miere.
Ok, pân-aici! Zilele trecute o oferea Hary donație. În prima fază am zis cā nu-mi trebe ptr că l-am convins în sfârşit pe bunicu-meu să renunțe la fundul curții şi să-i amenajăm toaletă în casă.
Dar chiar vreau să văd cam cum poate să scrie un individ atât de ridicol. Aşa că, dacă n-ai dat-o, Hary, o vreau eu. Scurt cât să mă lămuresc, apoi ți-o returnez.
Nu functioneaza asa. Iti dau cartea si te descurci. Nu o mai poti returna, te priveste… 🙂
Înțeleg. E ca un legământ cu blestem anexat.
Bine, bine, mă descurc eu.
ti-as raspunde… dar mi-e teamă că n-ai să înțelegi… nu faceți decît să dovediți că sunteți niște frustrați, necitiți de nimeni și dornici să ieșiți în spațiul public. din păcate internetul ne furnizează și mult cretinism. din partea unora ca voi.
Hai, mă, “ionele”, nu fi aşa sever cu ăştia necitiţi de nimeni. Dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, în afară de Hary şi (poate) Abramburica, nici Biblia lu’ peşte prăjit n-a citit-o careva 😉
Gândeşte optimist – pe site-ul ăsta se găsesc 50% dintre cititorii Bibliei. Zic să-i tratezi mai cu mănuşi.
Ionel, ti-ai facut cont pe goodreads zilele trecute? Nu-i bai, se poate si mai rau. Ti-as spune mai multe, dar mi-e teama ca nu ai cum sa intelegi.