Parcarea vizavi de grădiniță. În fiecare zi.
Parcarea nu are propriu-zis intrare-ieșire fiind făcută pe un singur rând, după trotuarul larg, fără bordură, așa că din stradă intri direct în orice loc din parcare și de-acolo ieși drept, peste trotuar în stradă.
În fiecare dimineață și în fiecare amiază, parcarea se umple cu norocoșii veniți c-un minut mai devreme. După ei, interschimbabili în funcție de momentul sosirii, vin nesimțiții pe grade:
Gradul 1. Ăștia nu-s nesimțiți, doar un pic comozi. Parchează pe trotuar, în fața mașinilor din parcare, dar o fac răsfirat, lăsând loc de trecere și prin față și prin spate. Nu încurcă pe nimeni, o ușoară tragere de volan dreapta-stânga din partea celor parcați n-a enervat și nici omorât pe nimeni. Bine, ar putea parca un pic mai încolo, dar să mergi câțiva metri în plus e greu.
Gradul 2. Parchează printre cei de gradul unu și fac linie continuă în fața parcării, lăsând doar la capete ieșirea liberă pentru rândul celor parcați cum trebuie. Încurcă destul de tare, manevrele făcute ca să aliniezi mașina din scurt, printre cele două rânduri de mașini, fiind dificile pentru măcar o parte din șoferi.
Astea două grade eu nici nu le mai observ, e ca și cum ar fi de la sine înțelese.
Gradul 3. Parchează lângă sau în spatele celor de gradul 2, blocând pur și simplu mașinile din parcare, atunci când în mașinile respective nu e nimeni. E, dacă nu-s înăuntru, poate vin după mine la mașină…
Gradul 4. Parchează ca cei de gradul 3, chiar dacă cineva e în mașina pe care o blochează. Se dau mai încolo când sunt avertizați verbal sau prin semne sugestive.
Gradul 5. Adică peste care am dat eu ieri, când ajungeam cu fetița la mașină. Parcarea plină de gradați, mai avea o singur petec de asfalt spre libertate – ori te duceai pe el direct în șosea, ori făceai stânga și mergeai pe trotuar câteva zeci de metri până găseai doi metri fără movilă de zăpadă înghețată și ieșeai pe-acolo.
Când ajuns în parcare, cu Ioana de mână, apare mașina ei. O doamnă bine, dintre cele care în orice discuție ar strâmba superior pe orice subiect legat de educație/civilizație/bun simț exprimându-și dezgustul față de lipsa lor în societate. Intră perpendicular în parcare și oprește fix pe petecul ăla de libertate.
Dacă ar fi făcut o mișcare-două în plus, ar fi lăsat o portiță măcar într-una din direcții, ori spre stradă, ori spre trotuarul liber salvator, dar nu, a pus-o cât să le ocupe pe amândouă.
Mă uit la ea, fac un gest larg din mâini(fără violență, fără vulgaritate, neînsoțit nici măcar de o încruntare de sprâncene) și ea întreabă ascuțit și oarecum deranjat: vreți să ieșiți? Da, vreau. Dom’le, îmi aruncă o privire încărcată de fiere, ridică din umeri și pufăie aspru, dă din cap dezaprobator și probabil îmi și spune ceva de dulce.
Ca să înțelegem nesimțirea de gradul 5, trebuie să ne aplecăm atent asupra componentelor:
- faci o chestie fără să te gândești o clipă dacă e ok pentru ceilalți să o faci
- când vezi că nu e ok, nu-ți pasă
- când ți se spune că nu e ok, fără nicio sclipire de morală sau agresivitate, faci fețe, gură sau mai rău.
Da, doamnei i se părea normal să blocheze ultima ieșire pentru vreo zece-cinșpe mașini și toți să o aștepte, eventual cu copiii înăuntru, până își termină ea treaba.
Asta e nesimțirea de gradul 5 și faptul că se întâlnește des, cu orice ocazie(parcare, coadă, intrare oriunde, tren, magazin, piață) nu este lucrul cu adevărat tragic în societatea noastră. Ăla sta în a ști că toate gradele de mai sus nu sunt împărțite pe segmente, ci că depind doar de momentul în care se arată și că oricare nesimțit de grad inferior promovează la gradul cinci imediat ce situația i-o cere. A, și-o face părându-i-se normal, dreptul lui.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Tot număram și nu înțelegeam, dar m-a lămurit finalul. Da, diferența între gradul 1 și gradul 5 înseamnă câteva minute, nu că ar fi gradul 1 mai breji.
În altă ordine de idei, te-ai gândi că atunci când te muți din București în Vatra Dornei, măcar rezolvi problema cu parcările 😀
asta face lucrurile cu atât mai enervante: cu cât ai mai mult spațiu la dispoziție și alegi să fii mârlă…
Eu citesc si ma minunez. Ce “parcare” e aceea care nu are intrare si iesire?. Cica parchezi “regulamentar”, dar treci cu masina peste trotuar sau mai rau, ca sa iesi trebuie sa mergi cateva zeci de metri pe trotuar. Oare legea circulatiei ce parere are de asta? Oare nu cumva aia nu e parcare si mai exista si “gradul 0”, al celor care folosesc asa-zisa parcare? Inainte de a va grabi sa ma puneti la punct, mentionez ca locuiesc intr-un oras mare din Romania, dar unde nu gasesti o asemenea situatie, de aceea mi se pare absurda premisa de la care ati pornit.
Nu, omule, e parcare.
Fiind o soluție cu un singur rând de mașini, în fața unui zid de beton(stadionul orașului), nu putea primi nici intrare-ieșire nici vreo delimitare aparte din lipsa spațiului, așa că porțiunea aia de trotuar a fost lăsată fără bordură și cu pantă lină până la locurile de parcare. Bordură este și înainte și după.
Un pic mai încolo, douăzeci-treizeci de metri, este un spațiu substanțial mai larg și mai puțin nivelat unde trag de regulă vehiculele mai mari. Când zic că evadezi din parcare pe trotuar, odată ce pe toată lungimea trotuarului fără bordură sunt puse mașini, spun că o iei pe trotuar până ajungi la una din ieșirile spațiului celălalt.
Na, acum eu înțeleg că într-un oraș mare nu există parcări fără intrare/ieșire, nici între blocuri, nici pe șoselele de legătură și nici, Doamne-ferește, nu se parchează pe trotuar, fiind tabu pentru șoferul român de oraș mare, dar înainte să te gândești că autorul textului e ori nesimțit ori prost, nu mai bine presupui că știe totuși cum arată o parcare în orașul lui, în lipsă de probe edificatoare privind obrazul sau intelectul omului?
Imi pare rau ca asta ati inteles din postul meu. Pur si simplu ma intrebam daca acel spatiu e chiar parcare amenajata in acel fel, sau lumea de fapt parcheaza neregulamentar, cum se mai intampla in orasele cu trafic aglomerat si parcari prea putine. La asta se referea “gradul 0”. Nu am intentionat deloc sa fiu ironic, si nici sa-mi dau cu parerea despre intelectul sau obrazul nimanui. Si da, chiar daca vi se pare ciudat sau imposibil, cel putin pentru mine legea circulatiei, bunul simt la volan si grija pentru colegii de trafic (soferi, biciclisti sau pietoni) sunt foarte importante, nu numai la nivel declarativ, mai ales dupa 30 de ani de condus. Iar despre modul in care ati considerat ca trebuie sa ma “puneti la punct”, mai bine nu discut…
Eu spun negru pe alb că e parcare și dv pur și simplu vă întrebați dacă lumea, deci și eu, nu parchează de fapt neregulamentar; limpeziți-mă și pe mine, cam ce puteam eu să înțeleg eu din asta în afară de – probabil nu e parcare, caz în care parchezi și tu ca un nesimțit fără să ai voie?
Da, mai bine nu discutați despre modul în care am considerat că trebuie să vă pun la punct; la urma urmei, eu doar am întrebat dacă nu cumva ați vorbit fără bază, nu am întrebat dacă nu cumva sunteți nesimțit, cum ați făcut dv cu mine.