A tot circulat pe social media, imediat după turnarea găleţilor în cap, o leapşă cu cărţi. A venit sub mai multe forme, care-s alea zece care ți-au influențat viața ori care te-au marcat cel mai mult ori care ți-au plăcut de nu se poate. A ajuns și pe la mine dar abia acum o bag în seamă, o lună-două mai târziu decât ar fi trebuit.
De citit cu adevărat am citit când eram mic, asta a fost una din părțile rele ale facultății și ale vieții rapide și pline de învățat chestii noi – nu am mai citit – abia acum, de vreun an-doi, încerc să mai găsesc timp și pentru asta. Am mai vorbit despre titluri și autori care-mi plac la nebunie, însă dacă e vorba de ce m-a influențat și ce m-a marcat atunci nu pot să enumăr cărți anume ci să vorbesc despre citit în general.
Trei-patru cărți pe săptămână, înfulecate pe ascuns la lumina transformatorului de la radio (maică-mea nu mă lăsa să citesc după 11 să nu-mi stric ochii și să nu stau prea mult), mi-au dezvoltat o grămadă de chestii care aveau să-mi folosească mai târziu în tot ce făceam.
De la tehnica cititului pe diagonală care-a venit natural fără să-mi treacă prin cap că e un mod de citit avansat și care în facultate m-a lăsat să trec de o sută de pagini pe oră și să nu pierd mai mult de o zi, maxim două pe examene luate cu brio la felul cum văd lumea, cititul la vârstă fragedă e responsabil pentru o mare parte din ce sunt și cum sunt.
Imaginația încolțită în aventurile mușchetarilor, cireșarilor, copiilor căpitanului, ascuțită în deducțiile lui Sherlock și înnobilată de trandafirii și pendulele lui Eco, m-a scos cu cămașa curată de mai multe ori decât îmi amintesc – din subiecte cu care nu prea aveam legătură, din foame când am ajuns în București fără un leu în buzunar, ba chiar, dacă stau bine și mă gândesc e singura aptitudine de care am avut nevoie constant în indiferent ce-am făcut până azi.
Umorul, atât cât e, îl am de la taică-meu și din cărți. Și ăsta m-a ajutat constant în viață, mai ales cu prietenii și cu mititelele, dacă înțelegeți ce spun… eu sunt un tip de un realism crunt (în traducerea celorlalți iau tot timpul în calcul ce e mai rău și de fapt sunt pesimist până în măduva oaselor) și cred că dacă nu aș fi avut doza asta pișcătoare de umor și inconștiență n-ar fi stat nici dracu pe lângă mine.
Tot cititul mi-a băgat în cap și ideea că odată voi scrie și eu la fel de bine ca autorii mei preferați. Douăzeci de ani mai târziu sunt scriitor cu acte în regulă și mă pregătesc, așa într-un an-doi, să devin chiar cunoscut.
Așa că vedeți voi, cititul ăsta îți poate modela o viață întreagă.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
“cititul la vârstă fragedă e responsabil pentru o mare parte din ce sunt și cum sunt.”
Mă gândesc să folosesc afirmația asta ca motto în viață. Cred că literatura deschide mai multe perspective decât matematica.
Imaginează-ți – astfel – drama mea că fiu-meu nu citeşte decât obligat. Eventual chiar plângând 🙁
Păi, Hary, îmi doresc totuşi să ştie măcar să citească în viața asta. E în clasa a 2-a, cititul e obligatoriu şi ca să treacă clasa.
cum sa-ti obligi copilul sa citeasca?
citesc si plang e moartea literaturii.
E greu in lumea digitala pentru un copil sa citeasca. La mine, la noi, cititul era acel ceva ce te scapa de camera plictisitoare cand nu ieseai afara si nu era nimic la televizor, iar cum asta insemna o gramada de timp, normal ca ajungeai rapid sa devorezi din placere toata biblioteca.
Acum insa… de asta inca ma gandesc la strategii pentru fiica-mea, cat o sa fie in cuibul parintesc. Solutia mi se pare cam aceeasi sa aiba vreo 2-3 ore pe zi in care sa nu aiba ce face altceva si, cu pofta suflata de cititul povestilor de catre noi, poate pune mana singura pe cate-o carticica…om vedea
Să-mi zici dacă la voi dă roade. Eu după ora 6 îi opresc tot: tabletă, telefon, televizor. Şi degeaba 🙁
Şi i-am citit în fiecare seară cam de la vârsta de 2 ani. Are o groază de cărți noi ptr copii şi cărți vechi ptr copii. Şi o mamă dezolată.
premii, mita, spaga, pentru fiecare carte citita pana prinde gustul…
O sa incep cu faptul ca nu am copii si nu am crescut copii.
Experienta mea se bazeaza pe ce aflu de la prieteni rude etc.
Eu nu cred ca un copil are ce cauta la calculator/tableta/telefon pana in momentul cand ii trebuie, telefon probabil dupa clasa 4a, calculator la liceu smartphone/tableta cand si le permite singur, TV-ul cu portia si clar dupa 7-8 ani.
Imi zicea un prieten ca singura solutie ca baiatul sa nu ii mai planga e sa ii puna desene la TV, copilul are 1 an, din disperare asa fac toti parintii, sincer nu cred ca cineva isi pune copilul la tv la 3 ani in scop educativ ci doar pentru a avea liniste.
Vorba lui Vlad, daca se plictiseste suficient, poate citeste o carte, poate invata un sport sau poate ajunge sa descopere un talent ascuns ca doar nu o sta ca prostu’ sa se uite pe pereti cat e ziua de lunga.
Si jucariile mi se par degeaba, noi am crescut fara multe jucarii, eu primeam carti de la Mos Gerila, sa fim cinstiti poate smartfoane nu erau acu’ 30 de ani dar cu siguranta masinute electrice, lego si alte cele existau si atunci si parintii nostri probabil si-ar fi permis sa ni le cumpere, nu au facut asta ca sunt inutile in dezvoltarea copilului, multi uita cum au fost crescuti ei si incearca sa reinventeze roata.
Man, nu stiu daca merge si asa, mai ales daca e baiat. Generatia noastra nu a fost ciuntita cu nimic de lipsa computerului si a tabletei pentru ca au aparut fix cand eram oarecum formati. Sa ii interzici acum accesul unui copil la chestii care fac, fie ca ne place sau nu, parte din viata de zi cu zi, s-ar putea sa aiba efecte negative de durata.
Sa te trezesti ca baiatul concureaza cand vrea sa o ia pe info cu copii de aceeasi varsta care rup deja compul pentru ca sunt nativi digitali si au avut acces la el cativa ani buni sau sa reusesti sa-ti complexezi copilul pentru ca nu poate vorbi aceeasi limba cu restul clasei… si asa mai departe. Cumva trebuie sa le impaci pe toate… cum? Nu stiu.