Eurobarometru: Increderea romanilor in justitie a scazut cu 13%, pana la 35%, cea mai mare corectie la nivel european

Datele Eurobarometrului (sondaj de opinie) au ajuns în presă în urmă cu trei săptămâni. Sunt rezultate spectaculoase, afişând cea mai mare eroziune din Uniunea Europeană. Cum s-a ajuns aici? Ce hulă furibundă s-a ridicat în mentalul colectiv, provocând ologirea inorogului imaculat?

Poate sunt tendențios ori superficial în gândire, dar primul impuls mi-a încleştat degetele în perciunii DNA. Ei sunt instituţia cea mai mediatizată, cavaleria justiţiei, corifeii expuşi pe piedestal, în mijlocul agorei. Pentru opinia publică – majoritatea omogenă, nu particularităţi – justiţia şi DNA se identifică prin asimilare reciprocă. Deşi sintactic diferiţi, termenii rezonează la fel între ciocănelul şi nicovala poporului: sinonime paremiologice.

Şi pare mie că logica ar fi asta:
– DNA le-a dat dreptate scepticilor care explicau efervescenţa anilor 2014 şi 2015 printr-un excerciţiu de imagine.
După ce au furat ochii majorităţii şi au plutit pe valuri de încredere, chiar admiraţie, procurorii Codruţei au luat apă şi s-au dat la fund.

Luni la rând, corupţii neamului au defilat în faţa camerelor, încătuşaţi. De ce nu s-a întâmplat asta până atunci? De ce nu s-a mai întâmplat după? Cum ar fi acum, în 2016.

– DNA le-a dat dreptate cârcotaşilor care au văzut un foc de paie, cu flăcări atent direcţionate doar spre tălpile anumitor grupuri. De vreo doi ani, procurorii se căznesc să nimerească decisiv câteva ţinte: Dragnea, Tăriceanu, Ponta, Ghiţă plus câţiva mai mititei, tot din gaşca lor.

Oricât de antipatici şi dăunoşi ar fi hârciogii ăştia lacomi, acuzele DNA nu pot depăşi calapodul bagatelei. Te lansezi într-o cruciadă de curăţare şi vindecare a neamului, iar armele tale sunt capital politic necinstit, concerte, reclama lui Tony Blair şi SMS-uri propagandiste. Serios? Prin asta explicăm marele jaf naţional? Da, astea sunt principalele motive invocate de procurori. Nu falimentările care au şubrezit integritatea naţională, nu furturi de miliarde, fabrici, păduri şi munţi. SMS-uri, concerte şi Tony Blair.

– DNA pare o instituţie care acţionează discreționar, pe bază de simpatie şi vrăjmăşie. Te numeşti Ponta şi orice-am face nu renunţi cu mârâitul în presă? Îţi mai facem un dosar. Despre orice, indiferent de subţirime, noi te chemăm la raport. Ba te mai obligăm să stai şi câteva ore la coadă, în faţa sediului, până ni se face chef să te ascultăm.

Eşti judecător la CCR şi ne-ai călcat pe coadă? La raport! – ai luat şpagă două rochii şi trei capre.
Eşti judecătoare SRI-istă? (da, se poate) şi îţi justifici impresionanta avere prin “Femeile frumoase si inteligente primesc cadouri”?
Foarte bine, ţine-o tot aşa!

Impresia lăsată publicului (că despre asta este vorba) depăşeşte paradigma ocalelor diferite. Porţiile se fac cu putina şi linguriţa.
Ori în dulcele stil oltenesc: “Cin’ se ia cu mine rău/Să-l ferească Dumnezău/Că sunt şarpe de dudău/Dă-l galbin de muşcă rău/Măi Leano!”

– DNA s-a metamorfozat, precum o nimfă pompată cu prea multă energie. Mai nou, atribuţiile au depăşit cadrul legal al anticorupţiei şi procurorii lansează în spaţiul public filozofii personale şi o nouă definiţie a democraţiei:

“Acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democrației, care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativității pe criterii de competenţă profesională si probitate.” (comunicat DNA)

Dubioşenia asta a fost taxată până şi de renumiţi panegiriști ai DNA, cum ar fi Cătălin Tolontan.

Au potolit marii corupţi ai ţării, ne-au apărat de toate furtişagurile şi combinaţiile ilicite. Acum ne apără şi de propria prostie. “Votaţi pe criterii de competenţă profesională, băi, înapoiaţilor!”

– DNA este tot mai des contrazisă de judecători, ceva atipic anilor 2014 şi 2015. Astăzi, judecătorii i-au ridicat lui Victor Ponta interdicţia de a vorbi în spaţiul public despre dosarul său. La fel au făcut şi în cazul Olguţei Vasilescu.

Cu siguranţă există mai multe motive pentru rezultatele Eurobarometrului, am expus doar câteva aspecte care, asimilate în timp de opinia publică, pot transforma inorogul imaculat într-o oaie neagră.

Eu cred mai degrabă într-un hibrid, sunt adeptul mediocrităţii. Dacă tot au pomenit procurorii despre “criterii de competenţă profesională”, aş fi curios cine le-a ridicat pe ale lor până în pânzele perfecţiunii. Într-o societate în care totul scârţâie, iar instituţiile băltesc între incompetenţă şi mediocritate, cum de ne-am pricopsit cu o excepțională DNA?