Discriminare, raţiune, ţigănisme

tigani

M-am împiedicat ieri de o ştire ascuţită care m-ar fi îndemnat la râs, dacă nu îmi atârna jena de obraji.
120 de români au plecat dintr-un restaurant din Spania, fără să achite nota. Participanţi la un botez, s-au ridicat frumuşel toţi 120, au părăsit incinta pe motiv că vor să danseze, şi duşi au fost. Tot grupul, fără excepţie! Asta da coordonare.
Fibra mea rasistă a început să vibreze, chiar dacă ştirea era clar despre 120 de români.

Întâmplător, astăzi găsesc informaţia completă şi nu mai pare la fel de înfiorător rasistul din mine.

Aşa da. Acum ştirea s-a ancorat în veracitate, nu mai pare o glumiţă Times New Roman. 120 de ţigani s-au coordonat exemplar pentru încă un furt calificat.
Nu spun că românii n-ar fi în stare să se joace de-a Omul Invizibil, după ce se văd cu sacii în căruţă şi burdihanele pline. Dar nu 120. Măcar unul din grup tot ar fi crăpat de ruşine, s-ar fi ales praful de operaţiune, înainte să înceapă.
Uite că ţiganii nu au slăbiciunea asta. Ei sunt solidari, loiali, pot fără probleme să exceleze unanim în nesimţire.

Ce facem noi, rasa ne-ţigănească? În primul rând, trebuie o diferenţiere clară între discriminare şi raţiune.

Se numeşte discriminare atunci când un ţigan este stigmatizat doar din cauza apartenenţei etnice, deşi respectivul ţigan şi-a demonstrat faptic calităţile profesionale şi morale.

Se numeşte raţiune atunci când un ţigan este privit cu suspiciune, înainte de a îl cunoaşte.

Sună injust? Raţiunea îi va împiedica să se integreze? Atunci când ne referim la etnie, la întreaga rasă ţigănească, integrarea socială este o utopie. Vor exista excepţii, bineînţeles – cei cu demonstraţia faptică. Dar luaţi ca întreg, ţiganii nu s-au integrat nicăieri, niciodată! Au lustruit toate loxodromele Pământului mai abitir decât oricare alt popor. Cu toate astea, nimeni nu a reuşit să-i “integreze”.

Trebuie să facem diferenţa între discriminare şi raţiune nu din porniri rasiste sau răzbunări puerile. Este corect, în primul rând faţă de ţiganii care vor să fie altfel. Nu îi ajutăm în vreun fel dacă insistăm să ne pitim după lozinci şi vagoane de political correctness nociv.

Chiar dacă îi numim “romi” şi ne mângâiem orgoliul şubred cu nonsensuri din categoria “Toţi oamenii sunt egali”, noi ştim că aberăm doar pentru dospitul ipocriziilor. Ştim şi acţionăm ca atare, nu conform lozincilor gratuite şi infinite. Două cazuri banale:
– Îţi înscrii copilul la şcoală/grădiniţă. Nu îi cunoşti viitorii colegi, dar ştii că într-o clasă sunt doar români, iar în alta, jumătate ţigani. Având doar aceste informaţii, ce clasă vei alege?
– Vrei să angajezi un paznic la magazia unde sunt toate proviziile tale pentru iarnă. Primeşti două cereri de angajare, doar cu numele candidaţilor. Pe cine alegi dintre Ion şi Pardalian?

Vorbele nu costă, dar faptele se simt pe propria piele. Separarea românului de ţigan se face instinctiv, indiferent de lozinci. Pentru că ţiganul, ţigănismul, ţigănia sunt corelate cu furtul, nesimţirea, mizeria, păduchii, lenea, indiferenţa, mârșăvia, anarhia. Pentru că aşa s-au aşezat evenimentele de-a lungul vremii.

Am fi tentaţi să spunem că nu ţiganii sunt etnia care a păcătuit cel mai mult în istorie. Marile atrocităţi aparţin altora. Corect, nu ţiganii sunt autorii marilor crime împotriva umanităţii. Pentru că nu au avut ocazia, nu s-au apropiat vreodată de sceptrul puterii. Dar când în anul 2016, torturezi copii şi oameni cu handicap, transformându-i în sclavi şi, într-un final, omorându-i, dă-mi voie să cred că ai fi aplicat tratamentul la o scară mai largă, dacă aveai posibilitatea.

Să facem diferenţa între discriminare şi raţiune. Acest articol nu şi-a propus înfierarea etniei ci apărarea individului.

Sursa foto

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

10 Comments

  1. “Se numeşte discriminare atunci când un ţigan este stigmatizat doar din cauza apartenenţei etnice, deşi respectivul ţigan şi-a demonstrat faptic calităţile profesionale şi morale.” – Nu conform majoritatii constitutiilor.

    Problema e ca ideea de discriminare e prea larga pentru a face “diferente” de finete, mai ales in conditiile in care sunt destule popoare in Europa care ne considera “tigani”, chiar si fara sa fi luat efectiv contant cu etnia cu acelasi nume. In contextul asta, discriminarea selectiva e periculoasa. In contextul asta si in contextul in care, desi integrarea nu e chiar ceva facil, noi nici n-am facut prea mari eforturi in sensul asta (ba, chiar, in cazul ultimului efort statal pe tema, banii au fost “imprumutati” chiar de membrii aceleiasi etnii).

    Ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult la “toleranta” (ca opus al discriminarii) nu e toleranta fata de vreo etnie sau un grup, ci faptul ca multi confunda toleranta (o acceptare, de cele mai multe ori formala) cu “aprecierea”. Nu e suficient ca nu reactionezi niciodata public impotriva unui om care iti deranjeaza viziunea despre etnii, preferinte sau religii, indiferent de cat de justa sau injusta este ea.

    Nu, trebuie sa inveti sa-l “placi”, sa-l “apreciezi”… nu ai dreptul ca in interior sa ai o opinie complet diferita de ceea ce practici in spatiul public. De-abia asta ma deranjeaza cu adevarat.

    Reply
    • Ok, să zicem că noi nu am făcut eforturi. Sau am făcut, dar suntem incapabili. Dar restul? Ţigani sunt în toată Europa. Nici un popor nu a reuşit până acum integrarea lor. Pedanţii occidentali au fost buni doar să ne tragă pe noi de perciuni pentru că suntem “intoleranţi” şi tratăm minorităţile fie injust, fie superficial. Până s-au confruntat personal cu problema şi au uşuit ţiganii înapoi de unde au venit 😀

    • Știi care-i problema? Alternativa nu prea există și, dacă nu-i integrăm, le-am putea oferi măcar un loc în societate care să ne “convină” – exprimarea nu-mi aparține mie, ci, culmea, unui individ dintr-un ONG (se referea la ceva similar cu metodele folosite de vestici cu imigranții inițiali, până nu le-a mai ieșit pasența).

      Dar, pentru asta ar trebui să-i integrăm în niște programe elementare de școlarizare (unele funcționale) și de pregătire, să oferim niște joburi. Ok, nu o mai ținem sus și tare cu toleranța și condiționăm niște ajutoare sociale de o contribuție prin muncă la ceva. Începem să impozităm pe bune și să punem întrebări. Deși măsurile ăstea par desprinse dintr-un carnețel interbelic (pentru că nu sunt nici pe departe caracteristice unei societăți “dezvoltate”, chiar dacă unele ar funcționa), pentru noi sunt încă S.F.

      De ce? Pentru că nu suntem o societate dezvoltată. Pentru că nu putem să recuperăm niște bani de la Negoiță, dar să mergem să ne interesăm cine și cu ce bani și-a construit turnulețele. Muncă în folosul comunității? În ce domeniu, când noi nu putem ține un câmp sădit 3 luni de zile? Sunt destui cetățeni (de orice etnie) care au în momentul ăsta nevoie de ajutor real. Nu îl putem oferi, ca Stat… crezi că am fi în stare să rezolvăm ceva într-o problemă etnică? Noi, ăia care mergem să facem acorduri comerciale cu Israelul și apoi negăm public Holocaustul ca unii care n-au depășit primele două pagini din manualul de istorie de clasa a șaptea?

  2. “Nu, trebuie sa inveti sa-l “placi”, sa-l “apreciezi”… nu ai dreptul ca in interior sa ai o opinie complet diferita de ceea ce practici in spatiul public. De-abia asta ma deranjeaza cu adevarat.”
    so true!

    Reply
  3. cat timp nu discutam deschis aceasta problema, ne ascundem dupa lozinci, cat timp nu renuntam la ipocrizie, atat ei(rromii) cat si restul vor avea de suferit.
    am ajuns la stadiul in care nu-i spunem copilului despre sex, ca avem barza.cand fiica ramane gravida la 12 ani…aoleu!
    eu personal nu vad vreo evolutie semnificativa la nivel de gandire sociala(masa) de la inchizitie pana azi.luati separat suntem mult superiori,la gramada…turma de ovine.

    Reply
  4. Dani,
    Fain articolul.
    Sistemul “tiganesc” de referinta este unul de tip parazitar. Roma si Sinti au supravietuit ca popoare in Europa doar pentru ca au reusit sa dezvolte skilluri de paraziti, in cadrul unui sistem de valori extrem de eficient in exploatarea slabiciunilor unor gazde atat de inocente si vulnerabile cum sunt culturile si civilizatile de tip crestine.
    Altfel cu siguranta nu ar fi reusit sa supravietuiasca de atatea secole la noi.

    Pe de alta parte, tocmai pentru ca tiganii sunt asa cum sunt, nu pot ajunge sa fie cultura dominanta niciodata. Parazitii depind de gazde. Daca gazda moare, dispar si ei. Pe langa asta mai au si o alta restrictie. Daca se inmultesc prea mult, gazda poate dezvolta anticorpi impotriva virusilor.

    Integrarea lor in lumea noastra ar insemna pierderea definitiva a identitatii lor culturale si disparitia sistemului lor de referinta. Din punct de vedere umanist, nu stiu daca mi-as dori asa ceva. Mizez pe diversitatea culturala, dar in acest caz nu mi-ar place sa intru in coliziune cu lumea romilor, tocmai pentru este contradictorie.

    Reply
    • sunt total de acord,da’ pupati-as -ulicica ta, daca dai o bere Terapia, sunt si mai de acord, mancati-as!

    • Iar chefuieşti? :))
      După ce că te-ai dus la Olanu fără mine, să faci singur grătare, să cutreieri pădurea şi să ciufuleşti câinii, acum mai vrei şi bere.
      Trebuie să ne dâm bine pe lângă Alexandru. După 3 ani de muncă, a aflat şi el că are raţie lunară de Terapia. Luna asta a împărţit-o cu mine 😀

  5. Krossfire,
    “Ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult la “toleranta” (ca opus al discriminarii) nu e toleranta fata de vreo etnie sau un grup, ci faptul ca multi confunda toleranta (o acceptare, de cele mai multe ori formala) cu “aprecierea”.”

    Foarte buna observatia. A tolera nu inseamna a aprecia sau a simpatiza cu ceva.
    A tolera o situatie intr-un mediul social, inseamna sa nu-ti placa, dar sa fii intelegator si chiar ingaduitor cu ea. Dar…
    Poti sa tolerezi ceva doar in limitele impuse de societatea la care te raportezi. Intro societate laica deschisa, in care drepturile fiecarui om, indiferent de etnie, confesiune religioasa sau orientare sexuala, sunt ancorate in constitutie, toleranta este liantul care garanteaza aceste drepturi. Nu iubirea, nici empatia, ci toleranta.
    Principiul dupa care functioneza toleranta intro societate democratica de tip libertina, se bazeaza pe sintagma “drepturile unuia nu pot fi incalcate de libertatile altuia”.

    Aici lucrurile devin mai complicate, pentru ca in anumite situatii nu mai vorbim doar de valori diferite, pe care le mai putem accepta, ci de repere contradictorii, care ne pot leza convingerile si credintele personale, ingradindu-ne in cazuri extreme, drepturile constitutionale.

    Nu poti impaca de exemplu homosexualitatea, care conform constitutiei este doar o orientare sexuala, cu credinta crestina, care neaga vehement acest lucru, considerando o anomalie si chiar o boala a fiintei. Avand insa in vedere faptul ca crestinii sunt in primul rand cetateni ai unui stat laic, sunt nevoiti sa se raporteze la legile statului laic, prin urmare sunt obligati prin lege, sa tolereze drepturile homosexualilor. Crestinii nu cred in cateva valori fundamentale ale statului laic, dar le accepta pentru ca nu au incontro. Asta inseamna toleranta.

    Nu poti cere insa niciodata de la un crestin practicant, sa respecte homosexualitatea ca fiind o orientare sexuala la fel de fireasca ca cea dintre o femeie si un barbat. Asta ar fi discriminare, pentru ca ar incalca alt drept fundamental al cetatenilor si anume libertatea de a apartine de o si de a practica o religie confesionala, in acest caz cea crestin-ortodoxa.

    “Nu, trebuie sa inveti sa-l “placi”, sa-l “apreciezi”… nu ai dreptul ca in interior sa ai o opinie complet diferita de ceea ce practici in spatiul public. De-abia asta ma deranjeaza cu adevarat.”

    Mai sus am incercat sa-ti arat, ca NU, nu trebuie sa acceptam lucruri care nu ne plac si in care nu credem. Putem doar sa le toleram, in limitele impuse de lege. Orice altceva inseamna discriminare.

    Reply
    • Pai asta e si orientarea mea ideologica si a multor altor oameni care “tolereaza”, dar nu “promoveaza”. Problema e cand cineva care ar trebui chipurile sa lupte pentru drepturile minoritatilor ma invadeaza cu opinia si viziunea lui asupra lumii, ingradindu-mi libertatile si spunandu-mi “ce” sa gandesc”. E exact genul de atitudine care aduce oameni pasnici si impacati cu propria viziune in pragul unor manifestari extremiste (fie ele si verbale).

      E fix genul de atitudine care a cimentat victoria lui Trump, victorie care se dovedeste deja a fi dezastruoasa. Totusi, in luna dinaintea anuntarii rezultatelor era usor sa prevezi cumva rezultatul. Sustinatorii lui “Hillary” ajunsesera sa arunce cu invective in oricine indraznea sa spuna ca favorita lor nu prea are sanse, discurs sau coerenta in actiuni. Ai spus cumva ca ai vrea niste legi mai bune anti-imigratie? Huooo, criminal intolerant! Te deranjeaza, cumva, ca american, ca investitia NATO e in continuare o afacere 80% americana? Nenorocitule, nu-ti place democratia! Si uite asa niste oameni care n-aveau nici in clin, nici in maneca cu baiatul portocaliu au inceput sa se intrebe: bai nene, dar eu chiar vreau sa fiu in tabara “ultra-tolerantilor”?

Leave a Comment.