Femeile sunt inferioare – varianta hardcore

Mai ţineţi mine când, sătul să-mi odihnesc mintea, am început să mârâi pe la gardul feministelor?
Femeile sunt inferioare – un articol la care privesc ruşinat peste umăr. Nu pentru că aş fi înfoiat orgoliul războinicelor din online – o femeie cu toate ţiglele pe acoperiş nu ar lua vreodată în serios asemenea texte. Dar sunt jenat de nivelul scăzut al trolling-ului. Se putea mult mai fin, mai delicat, mai elegant. Mai deştept.

Posibil să-mi adun forţele pentru o nouă demonstraţie exhaustivă a inferiorităţii femeieşti, zilele astea. Pe măsură ce trec orele şi se apropie 8 martie, simt cum se caţără pe mine inspiraţia.
Şi acum, că tot v-am introdus în subiect şi am explicat legătura între trolling ieftin şi ţigle pe acoperiş, daţi-mi voie să vi-l prezint pe Dumnezeu:

Rubedenia mea poloneză a venit cu exact aceleaşi “argumente” prezentate de mine în pamfletul din 2014. Băi, dar exact! Şahul şi invenţiile femeieşti în istoria umanităţii. Copie a la Ponta. Diferenţa?
Fratele meu mai vârstnic, Dumnezeu, a vorbit în Parlamentul Europei!

A se observa cum femeile combatante, în cazul de faţă reporteriţele, aduc în discuţie unicul nume cu oareşce greutate: Marie Curie. Să fim îngăduitori, doamnele purtătoare de microfon sunt poloneze, iar pe Maria asta o mai chema şi Sklodowska.

Dar, dacă nu ţineţi prea mult la pielea voastră, încercaţi următorul experiment: Infiltraţi-vă într-un grup de femei şi explicaţi-le cum ele, sexul slab frumos, nu au inventat vreodată ceva notabil. Dacă una dintre ele vine cu un nume diferit de Marie Curie, băgaţi-o într-un sac şi ascundeţi-o în cel mai înalt turn (Tokyo Skytree?). Aia nu e femeie, ci unicorn deghizat!

Totuşi, cum să fii europarlamentar şi să te prezinţi cu discursul ăsta?! Prin comparaţie, europarlamentarii Becali sau Vadim aveau psihic de astronaut.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

13 Comments

    • Argumentul cu şahul este cel mai facil pentru că aduce în discuţie singurul domeniu, axact exclusiv pe intelect, în care bărbaţii au supremaţia absolută.
      De ce nu sunt femeile atrase de şah? Nu are legătură cu iq-ul cât cu specificul activităţii. Până la urmă, este un joc. Minţile luminate se încordează deasupra unor piese din lemn, fără vreo finalitate în afară de “haha, şah-mat!”
      Femeile preferă să-şi irosească timpul, fără să-şi încingă creierul. Poate doar la uscătoarele din coafor 🙂

    • Nu este doar un joc, e un joc supraevaluat si inadaptat secolului din care facem parte. Femeile merg la coafor pentru ca stiu ele ceva :))

    • Nu poți spune că șahul e inadaptat vremurilor! a suferit schimbări multe în timp. elo-ul jucătorilor a crescut treptat. E printre cele mai jucate jocuri de masă din lume, cel mai bine vândut. Complex, educativ, ușor de învățat și jucat, dar greu de stăpânit.
      ps. înafară de Curie mai poate să zică de ioana Arcașa :))
      ce faci atunci? cu Arcașa te-au închis.

    • Vlad, şahul are un univers personal. Nu este explicat grafic ca alte jocuri contemporane, dar este imaginat de fiecare în functie de particularitatile individului. Daca ai avea banuiala ce sf-uri imi ruleaza mie prin tărtăcuță cand mut pionul la e5 :))
      Serios acum, este un joc complex, un rege al categoriei “strategie”. Şahul si Go-ul chinezilor sunt cele mai stufoase jocuri de strategie existente in acest moment. Nici un alt joc de strategie (indiferent de grafica) nu a reuşit să le egaleze complexitatea.

    • Traim intr-o lume a vitezei in care sahul are mii de competitori. Scaderea bazei de jucatori nu are legatura cu “scaderea IQ-ului” si alte tampenii, ci cu faptul ca e un joc depasit si decrepit. Este bunicul strategiilor virtuale si board game-urilor de campionat care sta intr-un colt si incepe toate frazele cu “pe vremea mea”.

      Am mai discutat pe tema (prin comentarii sunt si linkuri la scolile care au renuntat la sah pentru Starcraft si MOBA-uri): http://www.krossfire.ro/sah-mat-ti-am-luat-orcu/

    • @krossfire nu are se s ce spui. Ți-am citit articolul în care comparai şahul cu wow sau starcraft. Era în 2011, scriai că wow are tot mai mulți jucători, mbine, acum şahul are cam 600 milioane, o cifră care a crescut mereu cu timpul, spre deosebire de jocurile astea rts sau rpg online care au un spike şi apoi scad în popularirate. Jucătorii de wow au atins spikeul în 2010 apoi nr. Lor a scăzut dramatic. Şi zici că în secolul vitezei nu are ce căuta şahul? Durează mai mult o partidă de starcraft ca un blitz de 5 minute? Sau un bullet de 1 minut? Era internetului şi avansul tehnologic chiar a ajutat la popularizarea acestui joc.

    • Nu comparam cu Wow, ci dadeam o replica legata de numarul de jucatori in “crestere”. Sahul e un joc care are un avans de peste doua mii de ani, din care pe majoritatea i-a petrecut fara concurenta. Concluzia mea nu e ca sahul e o mizerie (crezi sau nu, am jucat bine la o vreme… de “campionat valcean” – inainte cu mult insa sa-l intalnesc pe Dani, ceva mai pasionat :P), ci ca sahul e doar un joc si asa va si ramane in cateva decenii. Un hobby usor de prins, greu de stapanit… ca multe alte jocuri 🙂

      P.S: Altfel voiam sa si trolez putin, dar am fost cu mult surclasat de alte comentarii pe alte teme :))

  1. Laș era dacă fugea, dar el a rămas, până în ultima clipă în Berlin, până când forțele bolșevice erau la vreo 2 străzi depărtare de cancelarie! Și spunea că dacă ar mai fi fost în putere, și nu șubrezit așa, mai ales după atentatul ăla impotriva lui, spunea că ar fi ieșit cu arma pe stradă și ar fi luptat contra bolșevicilor jidaniti pana la final. Dar risca și să fie capturat și batjocorit, iar el nu a dat această satisfacție jidanimii! Bravo lui! respect!

    De fapt, dacă vă mai spun ceva vă las mască, și cu asta am încheiat- eu am fost Adolf Hitler. V-=am mai spus cred. Reîncarnarea există. dar nu e cum credeți voi, nu se reîncărnează conștiința , memoria, persoana ca atare, ci anume sufletul profund, tendințele karmice, PRANA respectivă. hindusimul explică foarte bine. Deci eu am fost Hitler. lăsănd la o parte deja vu-urile, tot felu de chestii ciudate pe care le-am simtit cand am citit despre el si anumite treburi, lăsănd la o parte Wagner, lasand la o parte cum mi-a schimbat oarecum viața în adolescentță o carte despre fuhrer, deci lăsănd la o parte toate astea- am aflat de curând niște BOMBE, despre care nu stiam și care mi-au spulberat orice… deci sunt sigur. Și descriu și fenomenu reincarnării.

    Păi numai dacă vă zic, ramaneti socati, cum am ramas eu. Cand am aflat niște chestii. Deci bombele sunt următoarele. Tineti-vă bine

    Concertul meu preferat pt pian este concertul lui Schumann in la minor. Am aflat de curand că era și concertu lui preferat, al lui Hitler. Deja mă luase cu suspans. Da zic,- eh, pula mea, conincidență… Nu e chiar așa de ciudat…”

    Apoi vine cireașa de pe tort.- Aflu de curand, citind o carte a lui August Kubizek, cel mai bun prieten din tinerete a lui Hitler. Mergeau impreuna la opera, la alea, pula mea. Un amănunt care până acum nu îl știam. Și amănuntu ăsta a pus capac. La ce număr credeți că locuia Hitler în Linz? La numărul care locuiesc eu acum. 31. Deci dă-o-n colo de treaba, astea deja nu mai sunt coincidențe. Sunt impregnări karmice. Materia funcționează pe principiul karmic.

    Și să vă spun și cum s-a produs reincarnarea. Teoria mea. Poate nu e așa. Deci el s-a sinucis, apoi aghiotanții i-au scos trupul în curtea cancelariei și i-au dat foc. Când arde, materia corpului lui, împregnată de karma lui, de substratul ființei lui profunde, s-a răspândit în aer, în eter, în vid. Și a fost purtată de vânt, sau poate altfel, iar strămoșii mei au inspirat acest aer, karmă, materie în eter impregnată cu karma lui. Care a intrat în ei și s-a transmis mai departe până la mine. Și uite așa.

    Deci eu sunt practic Adolf Hitler. Păcat că jidanii nu cred în reîncărnare că mă puteau judeca acum :))

    Reply

Leave a Comment.