E plină țara asta de români care-și consideră neamul miezul absolut de la dodoașcă, leagănul civilizațiilor, scânteia omenirii. Nu-s printre ei și consider de multe ori pozițiile astea ridicole însă când vine vorba de mâncare, am o atitudinea oarecum asemănătoare.
Tocmai istoria care ne-a făcut constant mici, ne-a adus o gastronomie de-a dreptul fabuloasă, o împletire de gusturi cum arar găești pe pământul ăsta, o bogăție de mâncăruri și tehnici de găteală aproape fără sfârșit.
Am atins un pic marea cu degetul în Dracula’s Kitchen, dar abia aștept să intru adânc în inima gastronomiei românești și chiar să încerc s-o aduc în bucătăria modernă, că acolo stăm noi prost. Cuptoarele eterne ale bunicilor vor scoate întotdeauna minuni, nu e cine să le traducă în limbajul urban și la asta stă România destul de prost, la partea de industrie modernă a ospitalității.
C-oi face-o c-un bloguleț, c-oi face-o odată pe bune, cu mâncare în farfurie de să vină lumea să se minuneze, nu se știe, dar de făcut oi face-o odată. Până atunci însă, mă bucură când gusturile românești sunt căutate și descoperite și de alții.
Food and wine adventures Romania este exact despre asta. Vin doi ciumpalaci, un el și o ea și se-aruncă printre gusturile noastre, fără pretenții de critică sau dezvăluire teribil de riguroasă ci cu bună-dispoziție și curiozitate. Relaxant și simpatic.
PS. Că și-așa pe final de lună îmi duc fetele la Brașov într-un scurt escape bine-meritat de nevastă și mult așteptat de copil, episodul doi m-a informat cum că în orașul amintit s-ar afla un magician al cocktailurilor.
Na, eu băutor de bere nu-s, la vin am niște gusturi de peizan crescut cu via în curte și mi se pare că beau cretă dacă-mi dai vin sec de colecție, la tărie nu mă mai împinge sufletul decât dacă e ținută vreo cinci ani în butoi ca să prindă dulceață de lemn, așa că singurul exces care l-aș putea face în domeniu ar fi, ghici ghici ghici, cu niște cocktailuri adevărate. Între noi fie spus, astea au fost dintotdeauna o atracție puternică pentru latura fragilă din mine.
Le Maître, se aude?
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Gata, coane, cocktail-uri scrie pe noi! Nu-ti dau numele stabilimentului, il pastrez pentru cind veniti ;))
PS: eu am o obiectie de ordin filosofic in ceea ce priveste amestecul asta de spirtoase. Mi se trage din experienta germana unde am… unde mi-au… unde… in fine, unde m-am lecuit :)) Dar daca zici tu ca omul asta ti-a trezit interesul, cine sint eu sa ma pun de-a curmezisul?
Whooop whooop!
depende cum faci blogul respectiv. sunt de parere ca bucataria romaneasca merge numai impletita in file de poveste. cam cum o facea regretatul Radu
Sau cum e in Draculas Kitchen :))
da, așa e percepută bucătăria noastră, merge numai cu o poveste; orice merge mai bine cu o poveste dar eu aș vrea s-o scot din zona asta, pentru că poate sta singurică, pe picioarele ei.
aș băga poveste când e vorba de rețeta de la bunica și apoi aș aduce-o în modern, fără poveste și floricele, adaptată la curente mai noi.
@Vlad:la cum arata cifrele despre obezitate in zilele noastre…e destul de complicat sa incepi cu “se iau 3 kg de carne impanata de porc si se trag intr-un kg de seu de oaie” fara o poveste buna 🙂
Așa e, însă acolo ar interveni adaptarea la curentele noi – nu poți promova același stil de mâncare pe care-l avea omul de 10 ore la câmp/pădure omului de 10 ore pe scaun 🙂
Vlad: cum anume? ceva de genul asta?
se ia:
“SARMALE MUNTENESTI
„Miroase a sarmale peste muntii Carpati
Miroase de-ti vine sã mori!“
Ion Nicolescu
Sarma-ua (cuvânt de origine arabo-turcã, trimitând la o balcanicã frunzã de
vitã umplutã cu orez si stafide) se încarcã în Carpati de magnifice si grele semnificatii
daco-romane, devenind de Crãciun o importantã componentã a ritualului
crestin ortodox român, ceea ce face îndepãrtatã si strãinã clorotica sa formulã
originarã.
Foi:
• 1 varzã muratã mare
Umpluturã:
• 1 kg carne porc tocatã • 200 g slãninã afumatã
• 500 g carne porc afumatã • 1 ceascã orez
• 2 cepe
Prinprejur:
• 2 cesti vin alb • 1 pahar bulion rosii
• 3 rosii în bulion • carne afumatã, costitã, sorici afumat
• cimbru, mãrar, foi dafin, boia, piper, sare
Iar foi:
• Se grijeste varza (se desface foi, se spalã, se desãreazã, se curãtã de
vinele tari si groase); ce nu merge la umplut se toacã fidelutã
Iar umpluturã:
• Camea si slãnina afmate se toacã din cutit cât s-o putea de mãrunt
• Se spalã bine orezul
• Se toacã ceapa
• Se amestecã toatã carnea tocatã, slãnina, ceapa, orezul – sare, piper,
cimbru si mãrar praf, dupã poftã
• Se umplu foile, se ruleazã si se înfundã la capete (nu foarte strâns, sã
se mai umfle si orezul) – Le puteti face mai mari, mai mici, cum vã e
plãcerea si îndemânarea, numai sã nu se desfacã la fiert
Fierberea:
• O oalã de lut gros se unge cu unturã
• Pe fund se pune un covoras de felii de costitã si sorici afumat….”
si se transforma in: Se ia o varza….niste orez brun integral…si ..si atat:))))))))))))))))))))))))))))))
Nu, coane, nu și atât. Ai uitat de rucola :)))
rucola e obsolete…curentul nationalist zice papadie :))
Latura fragila din tine zici? :))
Sa vezi ce sensibil si fragil vei fi the day after, cand iti va canta cucu si ciocanitoare in acelasi timp in creier…:))
La mine cocktailurile sunt departe de podium la capitoul chinul de după – pe locul 1 tăria proastă, adică scoasă dintr-un mix cu de toate, pe locul 2 vinul tare, pe 3 vischiul și așa mai departe.
Cu amestecăturile alea complexe și pline de vitamine eram extrem de tolerant.
Amestecaturi complexe si pline de vitamine zici? :))
Majoritatea tariilor folosite in cocktailuri sunt chimie pura…:))
Hary, eu dacă nu are o felie de portocală, o frunză de mentă, o zamă de lime, nici nu m-ating de ele :)))
Cu alte cuvinte, alt serial pe care nationalistii de duminica o sa-l faca praf la prima scapare de tip “Romanian home made wine isn’t very good” :))
la cat de prea bine intenționați sunt gigeii, nu cred că le scapă nicio firmitură de negativism, așa că o să fie exact pe placul naționaliștilor 🙂