Zice Dan Alexe că mișto e un cuvânt țigănesc și ironizează niște personaje care-l folosesc. De-aici am văzut cu surprindere (că nu oricine citește genul ăsta de scrieri) cât de diferite sunt interpretările pe care le-a primit, cele mai multe mergând spre – vai, să nu mai folosim mișto, că Dan Alexe vine și ne trage de urechi.

Eu nu-s lingvist. Fiind însă un scriitor destul de aplecat spre limbă și spre nuanța pe care graiul folosit o poate da unui personaj, eu n-am înțeles nicio clipă că Dan poartă un război cu un cuvânt anume sau cu o familie de cuvinte pe care le-ar considera de nefolosit.

Pentru mine, observația era o chestie de bun simț elementar pe care, din perspectiva de autor de carte, o înțeleg și o folosesc când pun cuvinte în gura iobagilor de pe moșie. Continue reading