După asfinţit, bineînţeles. Trebuie să laşi impresia că în timpul zilei ai alte treburi şi responsabilităţi. Nu ai vrea să atragi privirile înţepătoare ale clientelei înţepate, atunci când comanzi trei Silva Dark la ora 14. La bere se iese seara. Până atunci, bei unu, doi litri de vin acasă (în funcţie de antrenamentul fiecăruia).
Te îmbraci comod, în haine mai de tăvăleală, te asiguri că ai cel puţin un pachet de ţigări la tine. Nu ştii prin ce crâşmă blestemată ajungi şi nu au ţigări de vânzare. Ce faci? Te ridici de la masă? Niciodată.

Începi lejer. Prima bere o bei să astâmperi setea de după vin. Preferabil blondă cu alcool de până în 5. Urmează seria de bere brună. Dacă nu eşti obişnuit cu gustul dulceag de caramel, o poţi oricând înlocui cu Stejar. Chiar se recomandă alternanţa, în special între Stejar şi Silva Dark.

Ai grijă să nu comanzi mai mult de o bere într-un sfert de oră. Nu ne grăbeşte nimeni, bem cu stil, nu ca drojdierii. Este suficient şi una la 20 de minute. Vrem să stăm la masă măcar patru ore, iar un calcul simplu ne duce la 12 beri. O greşeală des întâlnită la beriştii neexperimentaţi este consumul de hrană. Când ieşi la bere, nu mănânci! O pizza după câteva beri este dezastru în formă pură. Inevitabil îţi vei simţi stomacul plin şi e gata! Nu mai intră bere, s-a terminat cu distracţia.

După patru ore în care ai dat gata şase Silva şi şase Stejar, poţi sa te exprimi liber, eşti în largul tău. Toată lumea este conştientă că ai băut un pic cam mult, nimeni nu va fi surprins dacă o dai în diverse, toţi te vor înţelege. E momentul să faci un pui de scandal. Vrei să te ridici de la masă, dar parcă nu mai poţi şi singura scăpare e să te dea barmanul afară. Acum depinde mult de preferinţele fiecăruia, dar eu am discursul special pentru scandal: “Bei, care de-aici e şmecher la şah? Ă? Care, bă? Pe toţi vă bat. Vă bat pe toţi de-o dată. Hai fraiere, jucăm pe bani? Tu pui 10 lei şi eu 100. Te ţine? Băă, voi ştiţi cine sunt eu? Sunt vicecampion de judeţ. Vă bat pe ţoti de vă îndoi. Fără regină! Fără regină joc şi tot vă bat”

Când te rostogoleşti până în stâlpul pe care vei urina peste încă patru ore, ai un sentiment de mulţumire. Te-a dus capul să îţi iei hainele de tăvăleală. Cine mai e deştept ca tine? Nimeni. Pentru asta, meriţi un premiu. Adică un metru de tequila în cel mai apropiat şi ieftin club. În club e agitaţie, nimeni nu se cunoaşte, dar toţi se ating prieteneşte peste tot. Aici e de tine. În haosul ăla chiar ai şanse să pipăi un cur, o ţâţă şi poţi să fii oricine. Scriitor, pilot de elicoptere, poţi să minţi orice, fetele sunt la fel de praf ca tine şi te vor crede. Ai grijă doar cum îţi controlezi respiraţia şi sughiţurile. S-ar putea exact atunci când vrei să o săruţi suav pe dom’şoara fără nume, să te pomeneşti cu gura plină de vomă.

Atunci când începi să scoţi printre dinţi, prin ochi şi prin nări substanţe lichide de provenienţă stomacală, e un semn că trebuie să iei un taxi acasă. Renunţi la ideea de a urina din vârful colţarului peste nesimţitul care nu a vrut să îţi dea ţigări şi urci în taxi. De fiecare dată când puţi ca un câine scăpat în cazanul cu ţuică, taximetristul va fi tăcut. Se întâmplă minunea, chiar tace. Dar tu nu poţi. Trebuie să faci conversaţie. Trebuie! Indiferent cât de mult te va ignora, tu trebuie să îi povesteşti viaţa pe repede-nainte, în 10 minute. Atunci când eşti trotilat, rolurile se schimbă. Din vânător, taximetristul se transformă în vânat.

Ai ajuns în faţa scării; acum e marea problemă. Dacă ai o făptură de gen feminin care te aşteaptă acasă, încă nu urci. Te duci în parcul din spatele blocului şi hrăneşti bobocii de câteva ori. După care te întinzi pe bancă şi priveşti stelele cum se rotesc pe cer. Acum e momentul să fii artist. Începi cu o doină scurtă, de jale, creaţie proprie. Dacă după “Doamniiii” îţi vin mai greu cuvintele, înlocuieşti cu “îhîhîm hâhî hâhâm, Doamniiii…”. Niciodată nu înlocuieşti cu “la la la”. În doina de jale nu e voie. Şi adormi. Adormi cu ochii lipiţi de cer, cu doina în suflet si cu sufletul în rai. Adormi cufundat în cer, tu, luceafăr printre stele.

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş