Donald Trump, Marine Le Pen, Nigel Farag, Geert Wilders: doar câţiva dintre copiii political correctness-ului. În România nu putem vorbi despre aşa ceva, societatea noastră rătăcind în etapele imaturităţii, departe de political correctness, bullying, sindromul burnout şi alte probleme occidentale.
De ce suntem încă imuni? Nu burnout-ul este principala ta grijă, atunci când salariul este mai mic decât chiria. Iar când părinţii îţi dau două curele peste fund în loc de mic dejun şi te expediază la şcoală în şuturi şi înjurături, bullying-ul devine socializare. În România nu există serviciu social, adopţiile sunt doar nişte ciorne teoretice, iar puțintimea orfelinatelor, incubator pentru şobolani.
Singurele interacţiuni cu stupizenia corectitudinii politice exacerbate apar accidental – fie încercări de vedetism ale unor mediocrităţi frivole (cazul Dănăilă), fie foamea pseudo-jurnaliştilor de cancan (recentul caz Ilie Năstase).
“Să vedem ce culoare are. Ciocolată cu lapte?” i-a şoptit Ilie unui membru al echipei, atunci când Halep a fost întrebată despre viitorul copil al Serenei Williams. Intoleranţă! Rasism! Xenofobie! KKK reinventat.
Părinţii tabloidului, primii gunoieri care s-au ghiftuit din obiectul muncii, pseudo-jurnaliştii britanici au plantat seminţele scandalului în fiecare crâmpei social. Mai mult, au făcut plângere la Federaţia Internaţională de Tenis. Nu Serena a fost deranjată de glumiţa, prostuţă ce-i drept, marca Ilie Năstase. Chiloţarii, ţâţofilii şi scatofilii scribi s-au dovedit cei mai sensibili.
Acum imaginaţi-vă un mediu în care asemenea cretinisme sfredelitoare se ivesc zilnic. Un mediu în care eşti stigmatizat dacă numeşti ţiganul ţigan, iar negrul nu este doar o nonculoare ci un noncuvânt. Ciocolatiul, creolul, măsliniul, negriciosul, brunul, oacheşul sunt doar motive de proces, amendă ori închisoare. Dar galbenul, portocaliul, roşiaticul pe când ajung întemniţate în tabuul cromatic?
O astfel de separație artificială nu poziţionează automat ALBUL în moţul piramidei? Toate nuanţele pielii au o problemă, sunt culori bolnăvicioase care necesită protecţie. Mai puţin albul. Nu cumva discriminarea este făptuită tocmai prin penibila tentativă de prevenire?
Iar corectitudinea politică nu se opreşte doar la ten. Orice aluzie, glumiţă, privire blocată mai mult de o secundă pe coapsa colegei te încadrează în acelaşi areal infracţional. Urmează religiile, educaţia, inteligenţa, masa corporală, vestimentaţia, preferinţele sexuale etc. O interminabilă listă de inepţii care au dus la saturaţia albului tradiţionalist, înfipt în poporanism de câteva generaţii.
Albul poporan simte nevoia unei supape, fie că se numeşte Trump sau Le Pen.
Să vedem ce culoare are. Ciocolată cu lapte? Hăhăhă! zise infantil Ilie Năstase, ignorând degradarea umană ce apasă umerii vestici de vreo trei decenii.
Eu tot pregatesc o serie pe tema asta (vezi si cazul lui Watson, unul dintre descoperitorii ADN-ului), dar pana atunci… sa salutam initiativa lui Dani 🙂
Nu mi-am propus o analiză exhaustivă a corectitudinii politice pentru că mi se pare un salt avangardist fals pentru realitatea neaoşă. Doar am încercat să integrez într-un context scandalul Năstase. În ansamblul ei, problema ne ocoleşte, cât timp violăm babe şi aruncăm copiii în latrină (oricât de dizgrațios ar suna, realitatea asta ne posedă).
Dar recunosc că este o temă înăbuşită undeva în background. Dacă, ferească-ne, subiectul prinde rod şi Năstase va fi aspru pedepsit de instanţele străine pentru naivitatea sa, inevitabil vom fi martorii unei manifestări naţionalist-extremiste. Dacă nu se găseşte înţelepciunea ţambalului inteligent acoperit de batistă, vom avea un episod-pilot nociv şi inutil.
Stai putin. Nastase a facut o remarca nevinovata, dar nu din cauza ei a inceput toata debandada. Omul a mai jignit si alte persoane pe parcurs, deci probabil isi va merita sanctiunea. Distractia e ca multi insista tocmai pe remarca aia, neavand nici inteligenta, nici deschiderea de a percepe altceva in afara “justitiei sociale”.
Ştiu că a mai jignit pe parcurs, dar impresia va fi că s-a ars de la ciocolata cu lapte, nicidecum o sancţiune primită ca Oscarul, pentru întreaga activitate 🙂
Pai nu, intai a spus gluma cu Serena in fata camerelor, in timp ce Halep se chinuia sa raspunda la o intrebare in engleza, apoi a “flirtat” (cam cum flirtam noi la 12 ani) cu capitanul echipei Angliei si apoi a jignit vreo doi reporteri. Omul a fost, ca in zilele bune, pus pe performanta :))
Parcă John McEnroe era mai cizelat. Te poți aştepta oricând să facă glume nesărate. Poți spune cel mult că e rămas în urmă. Am văzut cum se agitau nişte nebuni pe tema unei glume cu viol spusă de Dave Chapelle, sau o altă glumă cu pedofili spusă de Ac Clarke, unde omul nici măcar nu făcea mişto de victimă ci de pedofil. Stăteau ăia la masă şi trasau limitele, că nu se face, ce vor spune victimele, ce ar face Isus, blabla.
parerea me coincide cu a lui nea costel drojdieru'(TNR)