Rasismul, o fiță scumpă

Așa arată puloverul creat, lansat și imediat retras de firma Gucci. Într-un alai de scuze și căințe aiuritoare, bineînțeles.

Explicația pentru cei ca mine, adică diletanți în simbolistica vestimentară: Crăpătura aia roșie din dreptul gurii este prea roșie, prea groasă, prea seamănă cu buzele unui negru. “Ardeți puloverele, rasiști nenorociți!” a tunat și fulgerat Sfânta Social Media.

Spre finalul anului trecut, alți îmbrăcători de fițe (Dolce & Gabbana) au fost nevoiți să retragă reclama de mai jos. Chinezii nu s-au rezumat la maimuțăreli în social media, au ieșit în stradă să protesteze. Să-și apere tradițiile și neamul. Și dreptul de a purta D&G, liberi de stereotipuri.


Continue reading

Corectitudinea politică naşte monştri

Donald Trump, Marine Le Pen, Nigel Farag, Geert Wilders: doar câţiva dintre copiii political correctness-ului. În România nu putem vorbi despre aşa ceva, societatea noastră rătăcind în etapele imaturităţii, departe de political correctness, bullying, sindromul burnout şi alte probleme occidentale.

De ce suntem încă imuni? Nu burnout-ul este principala ta grijă, atunci când salariul este mai mic decât chiria. Iar când părinţii îţi dau două curele peste fund în loc de mic dejun şi te expediază la şcoală în şuturi şi înjurături, bullying-ul devine socializare. În România nu există serviciu social, adopţiile sunt doar nişte ciorne teoretice, iar puțintimea orfelinatelor, incubator pentru şobolani.

Singurele interacţiuni cu stupizenia corectitudinii politice exacerbate apar accidental – fie încercări de vedetism ale unor mediocrităţi frivole (cazul Dănăilă), fie foamea pseudo-jurnaliştilor de cancan (recentul caz Ilie Năstase).
Continue reading