Traian Băsescu: „A luat o dată o mită, acum nu îi distrugem toată viaţa. Aşa a fost în tranziţie”

Trecem peste strălucitoarea aramă pe față a războinicului anti-corupție/moguli și ajungem la miezul discuției – spălarea mitei, albirea corupției.

A luat omul niște bani, poate și tu ai fi luat, poate din greșeală poate nu, dar pentru atâta lucru  îi distrugem toată viața? Ce abatere morală de moment și fără altă consecință decât luatul unor bani, nu?

NU.NU.NU, din două motive clare și late care țin de atitudine și de efecte.

1. Atitudinea

Încearcă toți, de la Băsescu la Dragnea la Tăriceanu la liberali la conservatori, să împingă ideea faptei unice. Omul e trimis în judecată pentru o chestie și automat ăla e singurul lucru pe care l-a făcut greșit, o singură dată, în toată viața lui de om corect și nepătat.

Cam cât de nesimțit să fii și proști să ne crezi? Oameni care au milioane de euro la vedere pe care nu le pot justifica și probabil dublu pe-atât ascuns, sunt prinși cu o mită de câteva zeci de mii de euro și te aștepți să credem că aia a fost o întâmplare singulară.

De fapt oamenii ăștia s-au obișnuit să nu miște un deget fără să fie unși și niciodată nu au zis, nici la primul bolid de lux, nici la prima vilă de vacanță, nici la primul milion din șpagă – gata, ne e de-ajuns.

2. Efectele

A luat bani de la cutărescu ori ca să-și facă treaba(caz în care l-a păgubit) ori ca să-l ajute cu ceva ce nu i se cuvinea lui cutărescu(caz în care i-a făcut un mare bine).

Aici se opresc efectele mitei așa cum încearcă să prezinte situația mai marii și mai micii corupției românești. Toată corupția ar intra la funcționarul Ionescu a luat 5 lei ca să dea mai repede o autorizație de construcție ce oricum era legal să o dea, dar poate nu așa de repede și poate nu chiar pentru toată magazia…

Zău? Cum rămâne cu:

– ministrul Ionescu ia bani ca să dea un contract de sute de milioane de la buget unei firme prietene care va livra un produs abia funcțional sau chiar nefuncțional?

Aici ne fură pe toți plătitorii de impozit și ne încurcă pe toți cetățenii(vezi cardul de sănătate de exemplu sau orice soft fiscal). Efectele se traduc în furt, frustrare și timp pierdut pentru o țară întreagă.

– managerul de spital Curvescu cheltuie fondurile pe amantă sau încheie contracte pentru mâncare la prețuri de 10-20 de ori mai mari decât ce cere piața în mod normal, primind mare parte din profit. Efectele se traduc în lipsă de medicamente, de dezinfecții, de consumabile pentru aparatura luată tot la preț exagerat și duc la spitale pline de bacterii letale din care te întorci mai bolnav decât ai intrat. Cum credeți că s-a ajuns la o rată de decesuri ce puteau fi evitate de 50%?

– polițistul rutier Tablescu care închide ochii, pentru a cincea oară, la șmecherul satului care conduce mort de beat. Efectul la a șasea oară este un copil întins pe asfaltul roșu.

Și pot continua așa la nesfârșit cu aceeași concluzie: cazurile în care efectul mitei, al corupției, ating doar individul căruia i s-a cerut sunt infime, cazurile care distrug sau sfârșesc vieți sunt cu mult, cu foarte mult, mai des întâlnite.

Un om care a creat ani de zile condiții pentru sute de morți evitabile e ăla căruia nu trebuie să-i deranjăm prea mult viața?

Marș, mă!