Trompetele penale din Parlamentul României sunt ofuscate foc din cauza Codruţei Kovesi. Nu vrea Codruţa să meargă în plutonul de execuţie, pervers intitulat “Comisia de anchetă”. Să fie anchetată de trompetele penale, în frunte cu pesedista Florea CONSUELA, pentru că aşa a zis meseanul Andronic Dan.

Nu folosesc termenul “penal” cu sens propriu, de bază. Deşi, uitându-ne la demonstraţiile empirice aplicate parlamentarilor români, aş avea mari şanse de adevăr. Alegând aleatoriu un parlamentar român, probabilitatea de a înhăţa un borfaş este peste 50% (o apreciere personală). Nu folosesc sensul de bază al “penalului” pentru că în comisia Consuelei ar putea fi (dulce speranţă nemuritoare) şi membri curaţi. Până în ziua izbăvirii neamului, când o mână dumnezeiască va arunca tot Parlamentul României într-un beci adânc, mă rezum la sensul metaforic – trompetă penală, expresie frumoasă. La fel ca o coardă penală, tot expresie, tot frumoasă.

Sunt sătul de propaganda mizerabililor, de intangibila cuvântare “Pe noi ne-au votat patruzeci şi nu ştiu cât la sută, avem majoritate, suntem vocea poporului! Puterea poporului, democraţie!”

Într-o democraţie spălată, nu babuinismul servit de mizerabili electoratului alienat, trebuie să existe separaţia puterilor în stat. Poporul, oricât de înţelept ar fi în analfabetismul său, nu are putere supremă, nu poate zvârli ciocane în mecanismul justiţiei. Borfaşii aleşi de cei patruj şi ceva la sută (cam ăsta e şi procentul analfabeţilor funcţional în România) nu sunt substituenții justiţiei.

Într-o democraţie spălată, poate ar avea sens o comisie de anchetă, iar parlamentarii ar avea discernământul şi buna-cuviință de a analiza activitatea procurorilor. Doar că Parlamentul nostru este, mai mult ca oricând, o emanaţie de prostie şi ticăloşie. Emanaţia poporului. Un popor în care se investesc cele mai mici fonduri pentru educaţie şi sănătate, dintre toate statele Uniunii. Da, suntem sub bulgari.

Singura salvare este o instituţie formată din oameni numiţi, nu aleşi prin vot popular!
Strigaţi-mă cel dintâi vânzător de ţară, dar am incomensurabil mai multă încredere în ambasadele occidentale la Bucureşti decât în şleahta borfaşilor care parazitează Casa Poporului. Prefer oricând un Procuror General a cărui activitate este apreciată de ambasadele occidentale, în locul emanaţiilor analfabete ale poporului. Pentru că râvna poporului, stârnită din lăcomie, egoism şi ignoranţă, m-a convins de mult. Hai să mai râvnească şi alţii!