Ora 10. Banca Carpatica. Coadă de 7 oameni.
Asta-i coadă? își zice Codașul. Păi eu am stat după 300 la coada de portocale din ’79 la -15 grade…
Ora 11.Banca Carpatica. Coadă de 5 oameni până la el și de 5 oameni după el.
Doi pe oră? Dacă stătea Einstein la coada asta acum aveam teleportare.
În spatele Codașului e Descurcărețul. Descurcărețul nu are răbdare să stea să aștepte degeaba atâta vreme, așa că-l bate amabil pe umăr și șoptește fermecător că iese un pic, să-și rezolve o treabă la magazin și vine repede.
Na, ce să zică Codașul? Doar nu poate să-i zică la om ce să facă în timpul lui, nu?
Ora 11.45. Banca Carpatica. Coadă de 4 oameni. Au rezolvat 2 dar a intrat unul în față, c-avea fonduri aprobate și procedura începută de dimineață.
Descurcărețul se întoarce. Își ia locul la coadă în spatele Codașului, pufnind că ce naiba merge așa de încet. Se fâțâie de pe-un picior pe altul vreun sfert de oră și apoi iar îl bate amabil pe umăr.
”Mă duc să-mi iau o cafeluță că nu mai rezist”
Ce să-i zică Codașul? Să nu-și ia omul cafeluță?
Ora 1. Banca Carpatica. Codașul ajunge, după 3 ore, la ghișeu. Descurcărețul apare ca prin minune la țanc.
În spate s-au mai adunat vreo cinșpe oameni care-și așteaptă bătrânețile în timp ce viața trece pe lângă ei. Descurcărețul pășește imperial pe lângă și se înfige în spatele Codașului.
”Stai dom’le, un’te bagi?” se aud vreo două voci din spate, oameni care n-apucaseră să-l vadă pe Descurcăreț vreo secundă la coadă, cu toate ieșirile lui la rezolvat treburi și cafeluțe.
Că de aia e Descurcăreț, să nu stea ca fraierul la rând ci să-l pună pe unul să-i țină locul în timp ce el își vede liniștit de ale lui.
”Nu mă bag, sunt aici de dimineață. După domnu, poate să vă zică el, am ieșit doar câteva minute”
Codașul se întoarce spre Descurcăreț, zâmbind blând, se uită un pic la el, ridică uimit din sprâncene și-apoi zice tare, să se audă până în spate:
”Nu l-am văzut pe domnu’ în viața mea.”
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
mi-ar placea sa se-ntample asa, cine stie, poate de-acum incolo…
De acum incolo? Tu chiar crezi ca mai sta cineva la coada pentru ceva in ziua de astazi? 🙂
Mai stă. De exemplu eu la Banca Carpatica săptămâna trecută :)))
bine, eu nu ma refeream strict la statul la coada de la banca, ma gandeam la anumiti baieti destepti care sar niste etape (pt. unii obligatorii, pt smecheri facultative.) cand promoveaza, poate au surpriza ca in momentul in care ajung in fata nu-i (re)cunoaste nimeni si sunt obligati sa o ia de la capat.
http://www.stiripesurse.ro/scandalul-doctoratelor-il-loveste-si-pe-generalul-gabriel-oprea-cum-a-ajuns-profesor-universitar_975582.html
Da, n-ar fi rău deloc.
In sfarsit, cineva care distruge paradigma tacuta a cozii. Altfel, la mine coada a fost obiect de studiu sociologic :))
http://www.krossfire.ro/stai-la-coada/comment-page-1/
http://www.krossfire.ro/un-simulator-de-viata/
Să facem fluturași și să-i lipim pe la sediile cu pricina 🙂
Cred ca prin Supernatural reorganizase Crowley iadul pentru a fi un imens “simulator de coada” (stateai la coada pentru a putea sa stai la alta coada).