Codașul – fabulă la coadă

Ora 10. Banca Carpatica. Coadă de 7 oameni.

Asta-i coadă? își zice Codașul. Păi eu am stat după 300 la coada de portocale din ’79 la -15 grade…

Ora 11.Banca Carpatica. Coadă de 5 oameni până la el și de 5 oameni după el.

Doi pe oră? Dacă stătea Einstein la coada asta acum aveam teleportare.

În spatele Codașului e Descurcărețul. Descurcărețul nu are răbdare să stea să aștepte degeaba atâta vreme, așa că-l bate amabil pe umăr și șoptește fermecător că iese un pic, să-și rezolve o treabă la magazin și vine repede.

Na, ce să zică Codașul? Doar nu poate să-i zică la om ce să facă în timpul lui, nu?

Ora 11.45. Banca Carpatica. Coadă de 4 oameni. Au rezolvat 2 dar a intrat unul în față, c-avea fonduri aprobate și procedura începută de dimineață.

Descurcărețul se întoarce. Își ia locul la coadă în spatele Codașului, pufnind că ce naiba merge așa de încet. Se fâțâie de pe-un picior pe altul vreun sfert de oră și apoi iar îl bate amabil pe umăr.

”Mă duc să-mi iau o cafeluță că nu mai rezist”

Ce să-i zică Codașul? Să nu-și ia omul cafeluță? Continue reading

Sfânta rudă și Moise de Suceava

Eram cu 12 ani mai tânăr și aveam treabă la poliția județeană, biroul de acte-înmatriculări și alte alea legate de circulație. Nu mai știu despre ce era vorba, doar că aveam dosarul sub braț, nu știu câte chitanțe plătite în total altă parte a orașului și o dispoziție de mormânt (mi se spusese ce mă așteaptă).

Vreo sută de oameni, veniți de la 5 dimineața, înghesuiți într-o sală neîncăpătoare și pentru jumătate dintre ei, sufocați, transpirați, cu nervii întinși la maxim de încetineala cu care se mișcau cele două ghișee, își apărau locul cu o ferocitate demnă de un cârd de leoaice.

Doamne-ferește să fi pășit fără să vrei un centimetru în fața cuiva ca-ți rupeau capul pe loc.

Eu ajunsesem pe la amiază și eram abia în cadrul ușii de la intrare. La fiecare Continue reading