Eram cu 12 ani mai tânăr și aveam treabă la poliția județeană, biroul de acte-înmatriculări și alte alea legate de circulație. Nu mai știu despre ce era vorba, doar că aveam dosarul sub braț, nu știu câte chitanțe plătite în total altă parte a orașului și o dispoziție de mormânt (mi se spusese ce mă așteaptă).

Vreo sută de oameni, veniți de la 5 dimineața, înghesuiți într-o sală neîncăpătoare și pentru jumătate dintre ei, sufocați, transpirați, cu nervii întinși la maxim de încetineala cu care se mișcau cele două ghișee, își apărau locul cu o ferocitate demnă de un cârd de leoaice.

Doamne-ferește să fi pășit fără să vrei un centimetru în fața cuiva ca-ți rupeau capul pe loc.

Eu ajunsesem pe la amiază și eram abia în cadrul ușii de la intrare. La fiecare 5 minute se isca câte un scandal turbulent legat de câte unu care încerca să fenteze coada cu un metru-doi măcar, să scape un pic mia devreme.

– Vlăduț, Vlăduț, tu ești?

Mă-ntorc plictisit și văd un tânăr în uniformă de soldat, pe lângă care probabil trecusem când intrasem în curte, că îmi face din mână. Mă uit mai atent și era un prieten din copilăria petrecută la bunici pe care nu-l văzusem de vreo 7-8 ani, de-i ziceam Capră.

– Salut, salut, mă băiatule.

Strângere de mână, surpriză plăcută, zâmbet pe buze.

– Ai treabă aici?

– Da, uite cu astea – și fac semn pe dosare.

– Hai că te rezolv acuma.

Și mă ia Capră al meu de mâna și mă trage în sala plină de balauri furioși.

– Rudăăăă! Rudăăăă! Rudăăă!

Capră ăsta al meu se dovedi un fel de Moise mioritic așa, căci la auzul vocii tunătoare marea de codiști se despărți în două, fără un cuvânt, fără o privire dușmănoasă, fără crâcnire.

Eu eram atât de perplex când am ajuns în fața ghișeului c-a trebuit să-mi ia tot Capră actele din mână să le dea. Cum naiba nu se trezise nimeni de acolo să zică – și ce dacă e rudă, mă?

Dar nu, ruda soldatului de la intrare părea a avea prioritate istorică la coadă, drept câștigat undeva la începutul lumii. A fost cred primul meu contact cu realitatea sistemului ăsta și cu reflexele automate pe care comunismul ni le-a băgat în sânge.

foto