Ora 10. Banca Carpatica. Coadă de 7 oameni.

Asta-i coadă? își zice Codașul. Păi eu am stat după 300 la coada de portocale din ’79 la -15 grade…

Ora 11.Banca Carpatica. Coadă de 5 oameni până la el și de 5 oameni după el.

Doi pe oră? Dacă stătea Einstein la coada asta acum aveam teleportare.

În spatele Codașului e Descurcărețul. Descurcărețul nu are răbdare să stea să aștepte degeaba atâta vreme, așa că-l bate amabil pe umăr și șoptește fermecător că iese un pic, să-și rezolve o treabă la magazin și vine repede.

Na, ce să zică Codașul? Doar nu poate să-i zică la om ce să facă în timpul lui, nu?

Ora 11.45. Banca Carpatica. Coadă de 4 oameni. Au rezolvat 2 dar a intrat unul în față, c-avea fonduri aprobate și procedura începută de dimineață.

Descurcărețul se întoarce. Își ia locul la coadă în spatele Codașului, pufnind că ce naiba merge așa de încet. Se fâțâie de pe-un picior pe altul vreun sfert de oră și apoi iar îl bate amabil pe umăr.

”Mă duc să-mi iau o cafeluță că nu mai rezist”

Ce să-i zică Codașul? Să nu-și ia omul cafeluță? Continue reading