Ieri Ioana a făcut 2 ani, doi ani de când am ținut-o prima oară în brațe, doi ani de când mi-am înăbușit bărbătește lacrimile cu un ghem  de om în palme, doi ani de când am stat cinci zile cu fetele în maternitate pentru că drumul peste munți era complet înzăpezit.

Am învățat multe în doi ani de când sunt tată, prea multe ca să încapă în doar câteva linii de blog…două, trei, poate chiar patru dintre ele își vor găsi însă locul: 

– oricât ai crede că ți-e inima de mare ai să vezi atunci cât e de mică, mult prea mică ca să ducă ce simți prima oară când o ții în brațe, când zâmbește la tine, când spune pentru prima oară tată, când aleargă spre tine cu ochii umezi după ce nu te-a văzut două zile, când… mult, mult, mult prea mică…

– oricât ai fi de vulcanic, tăios și lipsit de răbdare de când te știi, pentru grămăjoara aia de om ești în stare să răspunzi la aceeași întrebare de o mie de ori, să explici în detaliu absolut orice, până și de ce a răcit căluțul de pluș și cum ursulețul cu fundă roșie are nevoie de-o baie deși asta înseamnă să doarmă o noapte fără el, să zâmbești larg chiar dacă tocmai te-a trezit aruncându-se pe tine și tu abia te-ai culcat spre dimineață și acum ți-e rău de abia poți să o vezi…

– oricât de departe ești de mintea copiilor, ajungi să-ți pui clame și floricele în cap aproape fără să îți dai seama dacă mica vrea să și le pună pe ale ei dar să ai și tu; să pescuiești pești din plastic ca ea să-i pună în găleată și să vorbești cu broscuțele de pe colacul din baie ca s-o încurajezi să renunțe la pampers…

– oricât de năbădăios, liber, julit și deschis la toate ai fost în copilărie, nu poți să nu faci exact ca o cloșcă când o vezi alergând nesigur pe aleile pietruite din parc și să fugi în fața ei cu spatele, aplecat și cu mâinile larg deschise într-un semicerc care s-o prindă dacă, vai vai doamne ferește, se împiedică, spre amuzamentul total al maică-sii…

Am învățat că oricât am auzit de mii de ori cum ți se schimbă toată lumea din jur când ai un copil, nimic nu m-a pregătit pentru cât am să mă schimb eu. În bine.

Mai multe poze cu Ioana aici.