Polonicul bunicii și ultima carte

Prima dată când am făcut magie, m-a fugărit bunica cu polonicul cel mare un sfert de oră în jurul casei până am reușit să mă urc în vârful cireșului. A fost și prima dată când vreun cireș din târgul Fălticenilor s-a trezit bântuit în mijlocul zilei, probabil de aia n-a făcut cine știe ce cireșe vara aceea.

N-a fost vrajă ușoară să transform fețele noi de pernă, cele păstrate în lada de studio pentru musafiri importanți, în costume de stafie pentru mine și vară-mea. Sincer, și mai greu a fost să alerg destul de sprinten ca polonicul să nu ma ajungă decât de două ori, abia văzând prin găurile pentru ochi și cu broderia de pe margini agățându-mi-se de teniși.

A doua oară când am făcut magie, flăcările s-au ridicat periculos de sus, aproape până la acoperișul fabricii de mobilă. Noroc că zidul era de cărămidă și că furtunul pentru udat straturile era destul de lung. Vedeți voi, vrăjile de foc sunt foarte puternice și foarte greu de controlat, chiar și pentru un vrăjitor talentat… polonicul bunicii s-a activat din nou, blestematul, parcă simțea magia din aer chiar și Continue reading

Mirana

O siluetă lasciv conturată de argintiul felinarului l-a condus pe Ștefuț într-o curte largă, cât două gospodárii obișnuite. Pășeau atent între cele două fâșii scurse din ferestre; silueta se arcuia reptilian într-o mireasmă dulce de fân tocat și țuică fiartă. „Tătăițăăă!” Din lateralul întunecat al curții se aude un schelălăit umil – cerșesțe mângâiere. „Tătăițăăă, a venit băiatul! Băiatul cu rezervarea. De pe internet.”

Mirana agață felinarul aproape de tavan, peste o carpetă brodată de mână. Se ridică pe vârfuri, întinde tălpile goale, iar fesele se umflă sub rochia vaporoasă. Bunicu-su mestecă o cafea la bar și fumează. În jurul barului sunt patru mese rotunde, inegale. Au picioare strâmbe, scorojite, și scânduri din care cuiele și-au scos capul ruginit. Scaunele sunt buturugi de salcâm, acoperite cu prosoape zdrențăroase – același model ca pe pereți.
Continue reading

2 iunie: Bookfest cu Editura Datagroup

Suntem noi, Editura Datagroup, cărăuşii beretristicii (bere şi carte la aceeaşi masă!). Vecini cu Humanitas si Curtea Veche, în Pavilionul B2, le-am respectat vârsta: “Voi sunteţi seniorii, primii humanoizi postdecembrişti, curţile vechi. Nu vom fi noi, tinereii, impozanţi prin dimensiune. Nici prin culoare.”

Mărimea şi coloritul ne sunt intime şi intrinseci. Cărţile noastre ne aparţin prin legământ ombilical, de la prima interacţiune cu novicele scriitor până la aşezarea printului cald pe raft. Suntem NOI, invariabili şi imposibil de pictat în culorile altora.
Pentru ziua de sâmbătă, 2 iunie, am pregătit trei lansări şi doi tineri scriitori care şi-au dorit să facă parte din familia Datagroup:
Continue reading

1 iunie: Bookfest cu Editura Datagroup

Astăzi, președintele Klaus Iohannis, împreună cu Hans Klemm, ambasadorul S.U.A, țara care este invitata de onoare anul acesta, a deschis a XIII-a ediție a Salonului de Carte Bookfest cu un îndemn sănătos: Avem nevoie de o politică publică menită să crească interesul pentru carte, să încurajeze lectura, să sprijine exprimarea creativă a autorilor români şi să modernizeze infrastructura publică dedicată cărţii.

Evoluând constant de 4 ani de zile în încercarea de a fi o parte din acest proces, vineri, 1 iunie, vă invităm la standul Editurii Datagroup pentru o nouă zi plină de lansări, dezbateri, beri reci marca Terapia (feriți-vă copiii de ele, totuși…) și, sperăm noi, faimoasa voie bună. Continue reading

31 Mai: Bookfest cu Editura Datagroup

Pe 31 Mai, vă așteptăm la standul Datagroup, în pavilionul B2 (Romexpo), pentru o șuetă la o bere Terapia în compania cărților și a autorilor pe care i-ați citit sau pe care vreți să-i descoperiți.

Pentru al patrulea an la rând, editura care își propune să descopere și să sprijine noua generație de autori vi se alătură în cadrul celui mai mare târg de carte din România. În acest an vă întâmpinăm cu multe titluri noi, autori din ce în ce mai diverși și aceeași atmosferă prietenească caracteristică echipei Datagroup.

Standul nostru nu va fi și nu a fost un portal de marketing. La fel cum încercăm să reinventăm modul în care cititorul român privește literatura contemporană, Datagroup încearcă să recreeze atmosfera pierdută a cafenelelor de demult, unde se forma opinia publică. Continue reading

Suntem la Bookfest Timișoara 2018

A început Bookfest 2018, iar timișorenii sunt primii prezenți (cu fruncea înainte!): 19 – 22 aprilie, ediția a șaptea a Bookfestului timișorean. Urmează Bookfestul bucureștenilor, între 30 mai și 3 iunie, a treisprezecea ediție.
Atât timișorenii cât și bucureștenii nerăbdători ne pot găsi acum la Centrul Regional de Afaceri Timiș, gazda evenimentului.

Am început anul cu Leipziger Buchmesse, în luna martie, pe un viscol ca în iernile dezgropate de bunici. Vă povesteam AICI și AICI despre cei 80 de mii de vizitatori care, într-o zi de vineri, au plătit 19 euro intrare. În weekend, biletul a crescut la 22. Continue reading

Cabana din pădure (fragment)

“Atunci mi-a sărit cu fesele în poală, agăţându-şi călcâiele în spatele genunchilor mei – m-am înmuiat ca un vrej ofilit. Îmi apăsa tâmplele cu podul palmelor, îşi rostogolea limba peste buzele mele înlemnite.

S-a arcuit de două ori, aruncându-şi în spate părul vâlvoi; simţeam căldura inundându-mi abdomenul la fiecare arcuire, îmi încolăcise mijlocul între picioare şi strângea, strângea cu asalturi spasmatice şi explozii de aburi fierbinţi.

Locul arăta pregătit din timp, probabil folosit şi cu alte ocazii. Eram în mijlocul camerei fosforeşcente, lungit pe spate, într-o blană închisă, groasă, cu peri lungi şi cornoşi. Păreau din ceva coamă de cal sau din cozile unor tauri, dar miroseau a câine ud. Continue reading

De ce nu se trăiește din scris în România?

În primele două părți, 1 și 2, am povestit despre lucruri universale – oriunde în lumea asta e greu să trăiești din scris dacă o faci prost sau dacă nu te știe nimeni. Partea a treia am lăsat-o pentru piața noastră, lucruri ce se aplică strict aici, lucruri care fac, după părerea mea, să nu poți trăi din scris, indiferent cât de bun ești.

Când zic trăit din scris mă refer strict la profesia de scriitor și la trăitul din vânzarea de carte. Să trăiești din scris nu înseamnă numai asta(copywriter, blogger, jurnalist, ghost-writer și altele sunt meserii cu care trăiești din scris), dar eu mă rezum doar la ce mă interesează pe mine.

Buuun, hai să vedem ce particularități are piața românească de carte:

  • e foarte mică, cea mai mică din Europa sau pe-acolo. Cum s-a ajuns aici? Sărăcia, colapsul educației, șmecheria prostanilor ajunsă model de succes. Când societatea produce pe bandă analfabeți funcționali și nu promovează deloc competența, cine vrei să ridice piața de carte?
  • pe lângă faptul că e cât o puță de furnică, piața de carte românească e anti-naționalistă, ea și cu piața de autovehicule. ”Nu citesc autori români” am auzit de zeci de ori. Cum s-a ajuns aici? Metehnele comuniste s-au păstrat intacte în tagmă și asta înseamnă că toată critica de profil laudă sforăitor mizeriile scrise de cunoscuți, lauda în cerc e indestructibilă, premiile concursurilor cu greutate sunt împărțite pe sub masă și așa mai departe. Asta înseamnă că după ce s-au fentat cu câteva capodopere din astea ultra-recomandate, cititorii nu mai au nici cea mai mică încredere în review-urile culturale românești și preferă să nu arunce bani degeaba și să ia cărți care au cucerit piața internațională.
  • distribuția câștigă la noi între 40-55% din prețul cărții, DISTRIBUȚIA nu editurile. Cum s-a ajuns aici? Prostie pură și lipsă de viziune a tagmei de care vorbeam mai sus, cei ce respiră cultură pe urechi dar nu înțeleg că fără public nu au nicio utilitate. Că pentru o editură mică e greu să-și țină cărțile doar pe site-ul propriu, pot să înțeleg, dar să nu fie în stare primele 3-4 edituri ale țării să-și facă un magazin online propriu și să vândă doar acolo e incredibil. În timp ce editurile sunt falimentare pe linie(cu puține excepții, legate în general de contracte cu statul și manuale), elefant/libris/librarie câștigă bine mersi din vânzarea de carte(ok, nu vând numai asta, dar câștigul din carte nu e neglijabil).

Continue reading

Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc, de ce nu se trăiește din scris – partea II

Majoritatea scriu prost și-s mai interesați de titulatura de autor decât de arta scrisului, dar tu nu ești așa. Ai exersat, ai citit, ai creat până ai ajuns să simți când o frază nu sună cum trebuie și nici prin cap nu-ți trece s-o lași în cărțile tale. Cititorii, de profesie literară sau nu, îți pun constant textele în prima cincime din ce au citit până acum pe nișa respectivă și cele mai aspre review-uri nu coboară sub notele bune. Asta îți spune că pe lângă tehnica literelor și ideile tale sunt puternice.

Ți-ai făcut treaba. Sunt atât de puțini care reușesc să ajungă la nivelul ăsta și totuși, dacă ai trăi doar din vânzări, ai muri de foame în prima lună. Cum? De ce? Răspunsul e simplu: te ocupi cu fabricarea celui mai inutil produs din lume.

Cuuuuuuuuuuuum? Cititul, care aduce atâta bucurie, dezvoltare intelectuală, schimbă vieți una după alta, întregește suflete, fără de care armate de oameni n-ar putea trăi, e inutil? Nu, dar cartea ta este. Ca să înțelegi ce spun, gândește puțin la asta:

Dacă de mâine, timp de o mie de ani, nimeni nu ar mai scrie nici o carte, ghici ce? N-ar exista un singur om pe planetă care să spună că nu are ce citi, chiar dacă am ajunge să trăim câte juma de mileniu fiecare. Și nu vorbesc de cules de pe fundul găleții, ci că ar putea citi cinci sute de ani doar cărți bune.

Da, cam atât de necesară e cartea ta – nimeni nu simte că are nevoie de ea. De asta, atitudinea am scris o carte bună, deci publicul o va citi este de un absurd fenomenal. Cartea ta nu concurează cu ce s-a mai tipărit nou luna asta ci cu toată literatura lumii, mai mult, sunt sute de Continue reading