Majoritatea scriu prost și-s mai interesați de titulatura de autor decât de arta scrisului, dar tu nu ești așa. Ai exersat, ai citit, ai creat până ai ajuns să simți când o frază nu sună cum trebuie și nici prin cap nu-ți trece s-o lași în cărțile tale. Cititorii, de profesie literară sau nu, îți pun constant textele în prima cincime din ce au citit până acum pe nișa respectivă și cele mai aspre review-uri nu coboară sub notele bune. Asta îți spune că pe lângă tehnica literelor și ideile tale sunt puternice.

Ți-ai făcut treaba. Sunt atât de puțini care reușesc să ajungă la nivelul ăsta și totuși, dacă ai trăi doar din vânzări, ai muri de foame în prima lună. Cum? De ce? Răspunsul e simplu: te ocupi cu fabricarea celui mai inutil produs din lume.

Cuuuuuuuuuuuum? Cititul, care aduce atâta bucurie, dezvoltare intelectuală, schimbă vieți una după alta, întregește suflete, fără de care armate de oameni n-ar putea trăi, e inutil? Nu, dar cartea ta este. Ca să înțelegi ce spun, gândește puțin la asta:

Dacă de mâine, timp de o mie de ani, nimeni nu ar mai scrie nici o carte, ghici ce? N-ar exista un singur om pe planetă care să spună că nu are ce citi, chiar dacă am ajunge să trăim câte juma de mileniu fiecare. Și nu vorbesc de cules de pe fundul găleții, ci că ar putea citi cinci sute de ani doar cărți bune.

Da, cam atât de necesară e cartea ta – nimeni nu simte că are nevoie de ea. De asta, atitudinea am scris o carte bună, deci publicul o va citi este de un absurd fenomenal. Cartea ta nu concurează cu ce s-a mai tipărit nou luna asta ci cu toată literatura lumii, mai mult, sunt sute de titluri pentru fiecare gen literar considerate ”obligatoriu” de citit în mentalitatea colectivă, iar orice noutate vine sub ele pe listă.

Știi numele alea printre care visezi să ajungi? Cei care fac munți de bani din scris, cei ecranizați, cei dați exemplu prin școlile de scris? Ei, când lansezi o carte nu te bați pentru cititori cu colegul de editură, cu ăia te bați.

Asta-i prima veste proastă, a doua, și mai proastă, e că bătălia nu se dă pe ce și cum ai scris. Cum ți-ar putea compara cineva scrisul și ideile dacă nu te-a citit? Bătălia se dă pe nume, pe recenzii, pe notorietate, pe copertă, pe distribuție și așa mai departe. Așa e că la asta nu te-ai gândit?

Acum pricepi de ce e ridicol e să-ți freci mâinile după ce ai pus punctul final și să spui – tocmai am terminat prima mea carte(a doua, a treia, a zecea, nu are importanță dacă publicul ți-e de câteva zeci de cititori) și e bună, cititorii abia așteaptă să o cumpere.

Adevărul e că publicului nu-i pasă de cartea ta și nu are nici cea mai mică nevoie de ea, oferta e practic infinit mai mare decât cererea. De aia, dacă te oprești la am scris bine o carte, nu ai să trăiești din scris, pentru că nu ai ajuns la mal ci doar la mijlocul râului.

Cealaltă jumătate o traversezi tu, sau o traversează editura. Fiecare detaliu e important pentru poziționarea cât mai atrăgătoare a cărții – de la preț, la copertă, la linia de descriere, la unde e pe raft, la cum vorbesc despre ea primii cititori. Fiecare detaliu îți poate scoate munca în față sau îngropa în uitare.

Cum faci să ai o șansă?

1. Nu te gândi la carte ca la un produs obișnuit, util, de consum. E o diferență de la cer la pământ între un serviciu/produs pe care publicul îl caută activ și o carte. Diferența asta se vede foarte bine între beletristică și manuale/cărți tutorial/cărți de dezvoltare personală, astea din urmă sunt utile, căutate activ când ai nevoie să înveți/să devii ceva.  Crezi că același fel de expunere care face un serviciu util să aibă succes ajunge și la o carte? Te înșeli.
2. Între un scriitor sclipitor care scoate prima dată pe piață o carte și un scriitor mediocru care și-a cultivat ani de zile un public nu e concurență, al doilea bate la vânzări de departe. Adună din timp oameni care să-ți aprecieze scrisul/personalitea/mustața, ei sunt cei care vor fi curioși să vadă ce-ai pus într-o carte.
3. E mai important să fii citit decât să fii plătit. Un om care te citește fără să cheltuie bani pe tine s-ar putea să o facă în viitor, unul care nu te citește deloc nu te va plăti niciodată.
4. Pentru succes comercial, că vorbim despre trăitul din scris, marketingul e la fel de important ca ce ai scris. Aici intră tot, de la copertă, la cum e descrisă cartea, la unde o vede publicul și la cum o promovezi.
5. Build it and they will come – când vine vorba de carte, așa ceva se întâmplă doar accidental. Nu o să se vorbească despre cartea ta dacă în primele două luni nu vinzi decât câteva zeci/sute de exemplare, iar dacă nu se vorbește despre ea nu se mai cumpără deloc. Șansele ca un om foarte urmărit să o agațe cumva și să vorbească despre ea, ca să-i arunce în aer vânzările, sunt foarte mici. Primele două luni trebuie să miște volum, așa prinde titlul tracțiune, iar volumul nu vine așteptând. Build it and make them come.
6. Dă-i zece ani de muncă profesiei astea, dacă o poți face, înainte să renunți din lipsă de cititori. Dacă ar fi ușor, imediat, la îndemână, toată lumea ar trăi din scris.